Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
începem cu bunicuțele, până ne organizăm
Pe textul:
„Punct" de Amanda Spulber
cred că ai observat în gârla de texte din cărțile mele
nu sunt nici prost, nici infatuat, dar nici dornic de vreo medalie
zic asta ca exemplu
le-am lăsat pe toate acolo pentru ca să fie acolo, de dragul lor, al textelor
să împarți ceea ce simți, sincer, să te expui, este o alegere de admirat
eu primesc!
Pe textul:
„o simplă despărțire " de Amanda Spulber
altfel, trăiască Franța!
Pe textul:
„o simplă despărțire " de Amanda Spulber
ce basca mea!
ce rimează cu magnerot?
bere fără alcool
în filmul ălă, Apocalipto, pe care îl urmăresc de câte ori dau de el întâmplător pe tv,
e unul cu demonii în el, și când s-au înfipt țărușii în toracele lui și era evident că o să moară, el tot voia să bage cuțitul în omul jaguar
ce caracter mizer!
dar ultimii doi prostalăi, ajungând pe plajă și văzând corăbiile, au uitat de ce fugeau după omul jaguar
așa a scăpat ăla și a salvat-o pe nevastă și pe cei doi copii
mare caracter!
mă mai uit și la ultimul mohican
îmi place muzica aia și scena aia când îl omoară pe urâtul ăla pe stâncă
îi dă ultimul mohican de-i rupe oasele
Pe textul:
„Despre temperament, caracter și comportament" de FLOARE PETROV
carne ovală când afară plouă și sufletul cade liber
într-un vis cu păsări
și totul pare sublim
un sărut ce sângerează-n fiecare noapte
până la capătul nevăzut al singurătății
ochii mei mă privesc
par o mamă cumplită
ce își iubește fără discriminare toți copiii nenăscuți,
îmbrățișați în stele
ca o durere cusută cu lacrimi
unde fiecare cuvânt este o liniște ce îngenunchează
cel mai frumos poem îngăduit vreodată să fie scris.
...
frumos!
Pe textul:
„Sunt o femeie ce locuiește într-un clopot de sticlă" de Zavalic Antonia-Luiza
dar ce zic prieten...
frate de cruce, tovarăș, camarad...
când mai regizăm ceva, să punem de o revoluție, ceva?
tu ca generalul, eu duc gamelele, promit! :))
remarc comentariu tău obiectiv și folositor,
ar prinde bine mai multe astfel de intervenții
sunt și alții care pot face asta, dar preferă să stea deoparte sau chiar "linșajul"
Pe textul:
„Life should be the most beautiful terminal illness " de Zavalic Antonia-Luiza
domnia sa nu oferă ca noi, muritorii de rând, mere la plasă sau plăcinte
el ia oamenii și îi pune la masă, un adevărat ospăț de metafore și geniu poetic le oferă
Pe textul:
„nealterat" de Stanica Ilie Viorel
în general respect trăirile exprimate în poezie și mai mult de atât mie îmi plac adulții care pot reproduce naivitatea sinceră a anilor de copilărie, adolescență...
cred că partea care se detașează ( cu mult... ca reușită metaforică ) din poemul tău este ultima strofă
amintirea întruna a nins
infinită vâltoare
nici acum nu s-a stins
spor!
Pe textul:
„o simplă despărțire " de Amanda Spulber
m-am ferit să las un comentariu pentru că îmi lipsesc anumite repere, cu toate că intuiesc (probabil e prin vreo văgăună din creierul meu lectura despre ale lui Heraclit)
dar filozofic și simbolistic,zic că s-a reușit!
Pe textul:
„nu mi-e teamă de tine, heraclit" de Leonard Ancuta
trăiască franța!
Pe textul:
„consider-o un sărut" de Leonard Ancuta
să moară franța! :))
Pe textul:
„o simplă despărțire " de Amanda Spulber
total de acord
cele două cărți nu fac altceva decât să materializeze un act de creație mai mult sau mai puțin valoros
eu sunt aceeași persoană, deloc poet
cred să ard în felul meu, de data asta ca un fluture, data viitoare poate altfel
ceea ce nu înțelegi tu, Leo, este că eu ofer ceea ce scriu la fel cum face cel care agață o pungă cu mere de gard, să o ia vreun trecător, fără să aștepte mulțumiri
dar, atunci când găsește un bilet pe care scrie "mulțumesc", se simte fericit
acu' or mai fi și golani care împrăștie merele, va fi dezamăgit omul, dar va continua să pună plasa cu mere
se mai întâmplă, uneori, să fie câte un vecin, care să privească prin gard și să zică plin de răutatea proprie:
- ce copilărie, domnule! merele alea, dacă le ducea la piață, făcea niște bani! cu banii dezvolta o livadă, apoi o fabrică de procesat, ajungea mare poet... pardon! mare...
suntem ceea ce suntem! ceea ce putem fi...
Pe textul:
„nealterat" de Stanica Ilie Viorel
scrisesem ceva cu, să-i trimitem o scrisoare, la vreme ne va răspunde
mulțumesc pentru popas!
Pe textul:
„arta morții" de Stanica Ilie Viorel
dar e simplu
încercasem ceva, la prima "zvâcnire", cu "oase în gânduri",
dar am renunțat la artificiul metaforic pentru că ideea este susținută de cum "aș vrea"
dacă am reușit să prind cumva și fir de poezie, cu atât mai bine
mulțumesc pentru vizită!
steluța o primesc precum o punguță cu plăcințele aduse de musafir :)
spor!
Pe textul:
„nealterat" de Stanica Ilie Viorel
nu mai revin la celelalte, am preluat mesajele și da, cu siguranță sunt greșeli (de redactare sau chiar de exprimare, din ce spui sunt și unele gramaticale)
sunt foarte dezordonat
pe undeva am și textul revizuit, dar nu știu chiar pe unde și din experiență, cu siguranță au rămas greșeli și prin acela
nu am exercițiul/ răbdarea să recitesc ceea ce am scris, cunoscând fraza, trec peste, deloc riguros
voi căuta să corectez
mulțumesc pentru răbdare!
sunt curios cum este văzută povestea de cititor, dacă la final simte că a pierdut vremea citind sau nu
chiar te rog să îmi spui părerea fără menajamente, ori dacă ai sugestii, cu drag primesc!
mulțumesc!
Pe textul:
„Ultimul cuvânt (fragment III)" de Stanica Ilie Viorel
"Generația mea" a primit zestrea de la bunici și părinți, cu toate cele
din urmă li se aud glasurile: primiți să dați mai departe!
ce a dat "Generația mea" mai departe?
Google!
Pe textul:
„Conflict între generații" de Teodor Dume
locul era aranjat, dar uitasem de el
cumva se oscilează între sinele care-și strigă nevoia devenirii și eul captiv într-un contur impus
pare un pic de abandon/ resemnare, ori poate că este doar o notă prin care se descrie realitatea astfel încât, ori de câte ori se uită despre aceasta, să se recitească
Pe textul:
„outline" de Daniela Davidoff
aritmetica aproape precisă (bine că nu e perfectă, ar fi fost plictisitor)
da! un text de pus în ramă
felicitări!
Pe textul:
„Barul de la parterul blocului cu farmacie (1)" de Ionuț Georgescu
