SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
cred că e o sugestie bună
cât despre celelalte, cum ți-o fi voia :)))
dar să nu se risipească precum claustrofobia, la care n-aș fi schimbat decât titlul :))
Pe textul:
„Noaptea plutește... " de Amanda Spulber
cine știe, poate fur și eu ceva meserie
mulțumesc!
Pe textul:
„întâlnire cu fata de la arte" de Stanica Ilie Viorel
și mai este și salcâmul interpus
stea nu trebuie, pictural sunt pe cer
mulțumesc!
Pe textul:
„picturală" de Stanica Ilie Viorel
mulțumesc pentru popas, Emilian
Pe textul:
„cealaltă suferință" de Stanica Ilie Viorel
este atributul celor care cred că se pot alătura geniilor doar dacă se folosește de numele acestora
să folosești grotescul în artă e una, să crezi că arta în sine este grotescul, artă confuzia în care plutești
probabil de aici și aceste tentative ale tale în care ți-oi fi spus:
- uite, ăla a scris despre mizeriile lumii ăsteia și a fost aplaudat, hai să o fac și eu!
ceea ce faci tu e kitsch și, ca orice kitsch este respingător
dar tu mângâie-ți orgoliul și continuă să crezi că ai atins vreun nivel, de fapt plutești în propriile confuzii
refuzul meu mi-l asum și se referă la absurdul pe care îl propui
dar nu trebuie să iei în seamă ce spun, eu sunt un incult!
Pe textul:
„poezia poeziei pure" de Leonard Ancuta
urmează incestul ca emoție pură?
violul mamei? violul fiicei? violul fiului?
dar hai să îl violăm și pe bunicul!
de ce să rămânem la rang de pornografie?
poezia poate să fie și grotesc, nu-i așa?
până unde este necesar să ne modernizăm?
necrofilia, zoofilia și alte fixații... să fie!
Pe textul:
„poezia poeziei pure" de Leonard Ancuta
mulțumesc, Amanda!
Pe textul:
„cealaltă suferință" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„poezia poeziei pure" de Leonard Ancuta
le încurcam pe toate dacă chiar nu simțeam diferența despre care spui
astea sunt vremurile
tu scrii, eu scriu, alții la fel
criticii nu mă bagă în seamă pe mine, nu te bagă în seamă pe tine, pe mulți alții
eu știu că nu ar avea de ce să își piardă vremea cu mine și nici nu am așteptări
comentez pe aici crezând că cei care scriu își doresc opinii, fie ele de la neaveniți sau elite
spor!
Pe textul:
„S-au tot răsucit literele, până au dat-o din rimă în albul cel mai alb" de George Pașa
dar unde nu ești primit, lași darul la poartă
scuze, promit să nu te mai irit
Pe textul:
„S-au tot răsucit literele, până au dat-o din rimă în albul cel mai alb" de George Pașa
faceți și voi o selecție:
- texte la care pot comenta a avizații și
- texte la care comentează doar băgătorii de seamă
așa nu veți mai fi iritați de comentariile nepricepuților
dar, din câte observ, nici elitele nu se înghesuie să participe
ăștia am rămas, cu ăștia defilăm
Pe textul:
„poezia poeziei pure" de Leonard Ancuta
cred că citisem "devenind"
chiar nu simt diferențele alea
lipsa măsurii este în multe
înțeleg!
Pe textul:
„S-au tot răsucit literele, până au dat-o din rimă în albul cel mai alb" de George Pașa
pare că ai un angajament prin care musai să pocești talentul pe care îl ai,
ori poate că acesta-i acordul dintre realitatea pe care o prezinți și poezie
nici măcar nu șochează
și mai cred că și poezia de cartier ar decupa mai bine o stare
chestiune de percepții, desigur
Pe textul:
„poezia poeziei pure" de Leonard Ancuta
mi-ar fi plăcut și partea a doua cu același ritm și același ton
Pe textul:
„S-au tot răsucit literele, până au dat-o din rimă în albul cel mai alb" de George Pașa
vizual foarte bine!
așa e, la apus, floarea soarelui
Pe textul:
„cină intimă" de Miclăuș Silvestru
s-a lansat filmul Eu, tu și... Ovidiu
un teanc de istorie, aș zice
Pe textul:
„Trăiește clipa " de Poșircă Răzvan Adrian
starea brută a sentimentelor, a emoțiilor, a gândurilor
are rolul să atât în procesul creativ, cât și în cel al unei eventuale vindecări
dpdv stilistic, poți reveni oricând pe text
să decupezi, eventual...
important e că în ambalaj este protejată, cu grijă, emoția
spor!
Pe textul:
„adevărul mă va elibera" de Andrei Forte
ceea ce nu se leagă cu alunecarea
este nevoie să rupi cursul natural al imaginilor propuse de text și să revii pe sens
ceea ce mă face, ca cititor, să pierd pentru o clipă starea
oricum, eu mă întorc pe vers și citesc "lunecă sleită" altfel nu am reușit
apoi, alunecarea propusă este de fapt tot o plutire
de aceea am insistat pe plutește/ lunecă
accentuând acolo "frânt" pentru că acolo mie mi-a frânt/fracturat starea
Pe textul:
„Noaptea plutește... " de Amanda Spulber
doar că pe dață tragi cu ochiul
pe dos te așezi
două îs sub ochi,
tot două la fund
Pe textul:
„Ghicitoare 673" de Miclăuș Silvestru