Stanica Ilie Viorel

textele scrise în timp de mulți, mulți ani (unele chiar de peste 30 de ani) ca să le
cuprind în carte (care, la "nașterea", au fost două) am realizat cât de greu este să
revin la starea pe care am avut-o la momentul când le-am scris, chiar și măcar intuitiv
aș putea spune că este normal și chiar sănătos așa ceva, în cazul poeziei
dar în cazul textelor meditative este important (cred) să se poată observa un minim de repere
de gândire personală astfel încât, dacă nu te dezici de anumite principii (să zicem) să poți recunoaște
ceea ce ai gândit, despre ce ai gândit, la momentul scrierii
cum nu am precizia unui cunoscător în ale filozofiei și nici cunoștințe riguroase în bagajul propriu (de specialitate literară) este foarte probabil să nu reușesc să prezint destul de coerent o idee
așa că rămâne textul (oricare ar fi el) o bulă proprie, cel mult
în acest caz, te invit, George, să recitești, bănuind că este posibil să observi și altfel (chiar întorcând "pe dos" prima interpretare) cele spuse
dacă nu se vede altfel, atunci rămâne vina textului (a mea implicit)

mulțumesc pentru răbdarea de a lăsa semn, mai ales pentru că, pe astfel de texte, puțini suntem cei care intrăm în dezbatere, dar și pentru atenționare (am corectat cuvântul)

Ceahlăul este primul munte înalt de la noi din țară pe care soarele îl salută dimineața.
Poate că pietrele alea sunt luate de prin acest munte.

text, ca și multe altele dintre cele pe care le-am scris, apăsat de povara simbolurilor pe care nu reușesc să le redau suficient de clar, ceea ce produce ambiguitate și obosește cititorul
salcia, cu semnificația sa
lipsa acesteia, o altă semnificație
raportat la salcie, într-o dependență, atât melcul cât și furnicile,
fiecare cu semnificațiile sale
un du-te vino în timp
acum, aci, lângă salcie
mai apoi, peste timp, în lipsa ei
scriind
despre melc, despre furnici, așa cum au fost
apoi un alt timp, o altă etapă, o altă transformare,
a eului căruia poemele se vor transforma în cânt,
a melcului și a furnicilor, și unul și celelalte, duse
doar ceea ce dăinuie, pietrele, vor mai fi
riguros, păstrătoare de stare de voie bună și blândețe, chiar dacă sunt dure în aparență
de la ele se poate învăța această stare de bine pentru că totul este efemer
doar timpul curge... când te vei întoarce la origini, nimic din acest material, încărcat cu sentimente, nu va mai fi

istoricul din browser

vă spulber!

măi, măi... măicuţelor

lipsiţi de bucuria momentului de parcă erau obligaţi să facă asta

mi-a adus aminte de scena aia din fantoma mea iubită când Oda Mae (Whoopi Goldberg) nu lăsa cec-ul din mână, atunci când a fost obligată să-l doneze măcuiţelor

și-au plecat către apus
dar în urma lor...nemțească
piatra noastră-i românească

în urmă rămân ruine

chiar și mințile, ori sufletele pot fi ruinate, atunci când nu e cumpătare în vorbe și în fapte

a trecut mult timp, iar eseul nu-l mai citesc încă o dată,
dar cred că titlul e bun
dar care titlu!?

mă onorează adresarea politicoasă, mai ales că pune accent pe faptul că
sunt un domn cu d mare

spor!

în acest text poate fi pus pe seama nepriceperii mele, sau chestiune de gusturi,
dar să spui că e minciună o interpretare...
asta presupune că există un manual, sau cum?

eu ştiu că nu există boală, ci bolnavi
ar fi culmea!

puteai accepta funcţia de editor şi le dădeai un -10 avertisment, măcar pentru o săptămână, aşa le arătai cine e şefa :)))

în sensul de nu contează, de unde crezi că vine? nu dintr-o formă de exprimare care a devenit expresie? după cum explici, toate expresiile ar trebui reconsiderate ca formă de utilizare ca nu cumva cititorii să facă vreo confuzie.

"nu face nimic", utilizată ca expresie păstrează întocmai forma corectă a utilizării verbului respectiv în cazul discutat

aş spune că au lăsat printre noi saşii, dar ei erau deja pe aici, de ceva vreme
iar după război, i-a cam fugărit comunismul

cheia o fi în versul "de nimeni nevrând s-asculte"?

laşi un legământ
pentru fiecare zi
încurajare
de mare importanţă
şi micile amănunte

varianta corectă

dezamăgit, din nou

chiar nu înţeleg, ţi-au sugerat două persoane cu expertiză în domeniu, dar tu ai ţinut să demonstrezi ceva...ce?

apogeu

atunci ăla e orgasmul, dar nu cred că nepotu ne propune asta,
din pudoare

așa că o fi alt punct culminant, chiar înainte de deznodământul unei
compoziții muzicale, ceva de genul

priveliștea văzută din vârful muntelui

dai și tu ceva indicii?
că trece duminica, de luni ne apucăm de lucruri serioase :))

uimirea