Stanica Ilie Viorel

o apa topita din ploi
s-a rispit
in noi

ma satura, ma-ndestuleaza aceasta poezie...pe mine, eu lacrima apelor din mine...


Cu drag,Tego.

eh:)...ce ne doare cand ne doare?
ce ne sufera cand suferim?
mai mult de cat orice ignoranta sau tradarea?
unii ar zice ca prostia, altii ar plange vesnicia...

noi umbre peste zid, ori zid sub umbre
cazut-am fiecare rand pe rand

multumesc de trecere

as fi un ochi infipt fara enigma intr-un apus de soare si-as dezveli din fecioria fecioarelor batrane un soi de veste nespusa atata timp...ori poate tu poet cu palme arse ai sa ne spui sub negrul soare ce-adoarme sub pamant povestea aceea a noastra s-o stie orisicare...

Ai deslusit atat de profund momentul acela magic in care perechea sfideaza sfidarea...

Multumesc!

Cu drag,Tego.

in acel oras
goi oamenii de dansii
goleau instincte in vise pierdute
paharele goale plangeau cioburile in urma lor

diminetile cautau iubiri ratacite

cu drag,Tego

Povesteste-mi despre tine.Am sa te ascult.Tu ai sa cutezi sa mi te arati astfel cum n-ai sa mai fi, caci genele tale au cules istoriile unor universuri nespuse...negandite. Tu esti acela...sub flori zambind in ramuri, mangaind radacinile pentru a le alinta setea.
Sa fi...
La multi ani!

Cu drag,Tego.

vezi tu...am cules cu drujba bucata cu bucata
trunchi de vlastare
azi
padurea-i moarta
stau la poarta
si privesc in zare
prin amintiri
eu biet batranel
si plang un munte
chel

imi place tare mult ce-ai scris

Tego

Citind si recitind...textele au fiecare in parte o valoare deosebita...poate nu atat ca si tehnica de realizare...credeti-ma nu am stat sa numar silabele:))...As puncta in mod deosebit \"Insereare\" si \"Hoinar\" si...
Felicitari tuturor!
Felicitari si organizatorilor...initiativa care ar trebui intalnita mult mai des.
Cu drag,Tego

Nastere (262345)

Petale cazand
Cerul plange ploi de vreme-
Rod ce rade-n soare.

Te rog, la modul cel mai sincer, fa o critica pe acest text...

Cu respect,Tego

Domnule Dumitrescu Razvan...un concurs este apreciat in functie de valoarea concurentilor.
Nu cred ca a emis cineva pretentii in sensul ca ar fi genial in haiku...astia suntem,atat putem,cu asta ne-am prezentat.
Mi-ar fi placut ca alaturi de comentariul pe care il faci sa adaugi si exemplele...fara ele tot ce spui e doar carcoteala.
Care haiku nu trebuia acceptat...ori care ar fi trebuit sa fie.Fa o critica constructiva si atunci ai toate aprecierile mele(nu ca asta ar conta prea mult).

Cu respect, Tego

e jalnic, e dureros...azi am sa ma prostituez si eu punand de voie de nevoie declaratii de impozit pe venit...
renuta la acel \"ca sa\"....poate doar \"sa pot porunci...\" ori simplu \"poruncind...\"

Tego

\"ploaie să curgă
din setea unui apus

la picioarele Sfinxului
strigătul pustiului
ne devora
lent \"

poate ca n-am inteles inceputul...de aceea citez ce m-a impresionat
o imagine care iti da dreptul sa valsezi prin metafore
doar soarele Egiptului poate concura uneori cu framantarile ce ard in poeti...
mi-a placut

Cu drag,Tego

\"să nu promiteți arborilor aripi niciodată
nici dacă le puteți oferi pe datorie
rădăcinile sînt cele mai ucigătoare amintiri
te urmăresc pînă și în mormînt
cîndva groparii le evitau cu teamă
le mîngîiau încordarea și săpau mai departe\"

partea aceasta se detaseaza...de fapt exista ca idee si valoare
consider ca, continuarea nu isi afla locul si nici nu se ridica la nivelul inceputului

retin (cu permisiunea ta) ceea ce am citat...impresionat profund si sedus de frumosul cuvintelor...DA!

Tego

Iti multumesc si iti spun: salut,prietene de drum!

Tego

interesant sa te poti defini...curios insa ce am putea fi altfel...plini de dorinte, de vise, imbracati mereu in ceea ce suntem obligati a fi, in ceea ce suntem dar care mai mereu nu se vede, ori intr-o devenire a ceea ce nu suntem.

interesant sa te poti impaca cu sinele, cu moda, cu revenirea...acest ciclu ce doare, dar in care inteleptii reusesc sa-si gaseasca refugiul mai mereu: \"le părăsesc apoi
cuibărindu-mă în pîntecul somnului
adorm într-o cochilie a timpului
devin sămînță pentru...\"

Cu drag,Tego.

eu vad doar necesitatea unei oranduiri paralele. Sa nu uitam ca societatea este necesara si ca orice sistem are tendinta dezordinii....Ori pe langa modelul ales de catre participantii in mod activ la pastrarea ordinii...prin legi sociale...era nevoie si de un alt model....modelul prin care manipuland slabiciunea fiintei se poate pastra o cale...Cat se deviaza de la odelul initial ori cat nu mai este religie sau credinta in toate astea va fi mereu acea grea incercare.

Cu drag,Tego

poate ca n-am inteles sensul spuselor tale, dar cu ceea ce am inteles nu pot fi de acord...
eu scriu cu mult inainte sa descopar acest site...
tot ceea ce am scris a fost citit de atat de putine persoane...n-am avut niciodata pretentia ca scrierile mele au valoare, dar fiecare rand a subliniat o idee...o framantare...framantarea exista in fiecare, mai mult sau mai putin, fiecare avand anumite inclinatii...ori poezia pastreaza in sine atat framantarile, cat mai ales acele framantari care duc minte spre creatie...suntem dispusi a face greseli, suntem dispusi a suferi, dar suntem oameni,fiinte sociale si avem nevoie de recunoasterea existentei noastre in toata manifestarea sa...ne intalnim, ne acceptam, ne iubim sau nu, dar daca vibram unul in fata altuia gasim implinirea...ori e normal sa cautam implinirea,chiar si stapaniti de egoism mascat...am sesizat si eu pe acest site valori, non-valori, joaca, tinerete, minciuna, inselatorie, dar din tot ce am gasit am ales doar ceea ce m-a facut sa vibrez...
poezia e poezie indiferent de cel care o scrie...in momentul in care e citita,poezia nu mai apartine autorului doar ca si critica, in rest ea devine: va fi ingrijita, apreciata, pastrata sau aruncata la cosul de gunoi...
am depasit de mult varsta adolescentei si totusi ma agat cu disperare de suferinta nestiintei mele cautand a patrunde dincolo de sensurile percepute la modul simplist...ma framant

Cu drag, Tego.

intrepatrunderea cugetului- ocean care poarta sicrie care isi asteapta mortii,dar in care poemele tac ca niste corabii cu panzele coborate...si fizicul-durerea ce poarta agonia firii pe drumul pe care si altii si-au purtat suferintele.
concluzia naste singuratatea- oriunde ar fi, cuget ori fizic subiectul isi simte singuratatea cu forta omului neinteles.

cititorul poate alege: zramantarea tacerilor ce-asteapta sa fie spuse, ratacirea durerii, ruga...

cu drag Tego

`````Eu aflu cu tristete ca te indepartezi,
dar simt cu bucurie cum te apropii...
Viata ne da unora sanse,altora incercari...
Aceasta apropiere fata de Raul, aceasta creatie ocazionala mi-a dat fiori si mi-a incantat sufletul...A cata oara pe agonia?

LA MULTI ANI!

Tego.

ca si cand autorul reciteste din cufarul prafuit scrisori de demult...analizeaza si spune
cineva asculta?...poate doar el, adolescentul iubirilor sale

Cu drag

Maria,iti multumesc nu atat pentru trecere(care ma onoreaza),cat pentru comentariul pe care il iau ca un dar de primavara.
Multumesc!