Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
versul doi îmi place. descrie despărțirea (în felurile ei multiple) cu dibăcie încât pot simți acea senzație propusă.
se revine la peisaj.
sunt confuz- regretul este trăit, observat?
ceea ce se intercalează cu despărțirea este un pansament?
PS:- sunt și glumeț. Nimic new (la mine)
Pe textul:
„Unde mergi?" de Dinulescu Carmen-Alina
sper că nu trec mașini de dus la rabla
Pe textul:
„Unde mergi?" de Dinulescu Carmen-Alina
dar (particip sau mă bag în seamă) “neosimbolism” a apărut sub titlu din neant?
de ce să nu fie dezbatere?
PS: despre text mă voi pronunța mai târziu. Acum să clarificăm treaba cu neosimbolismul (zic!)
Pe textul:
„Unde mergi?" de Dinulescu Carmen-Alina
Ăsta o fi și motivul pentru care nu văd tovărășia (amanta).
Prefer o amantă damigeana, sticla etc.
Nu beau, dar îmi place să beau (pare o contradicție… știu). De aceea văd tovărășia, muțenia și vorba rară (vorbește doar cu folos).
Aștept următoarea provocare.
Pe textul:
„Ghicitoare 438" de Miclăuș Silvestru
sincer, a rămas în offside și dacă nu am văzut bine, apelăm la VAR:)
parcă îl și văd pe Collina cu o broboadă roșie
Pe textul:
„diavolița roșie sau lady in red" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Pe textul:
„Două sexe, nu mai multe" de Irinel Georgescu
și dă un strop de ploaie și iartă și ne umple fiecare crăpătură
Pe textul:
„mi s-a tot spus du-te la biserică " de Ottilia Ardeleanu
din păcate, textul nu molipsește
este și un pic de contradicție între starea de început (reținută, astfel încât să nu fie înșelate așteptările) și cea din final când primăvara (primită deja în ființă) dă pe afară.
doi de plus pentru stare
un minus mic pentru ofertă
dă cu plus
Pe textul:
„Inima" de Cioban Stela
eroticul și tristețea sunt, deopotrivă
amintirile celui ce-a rămas în urmă
Pe textul:
„ai fost unica mea culoare și poate d’aia" de Stanica Ilie Viorel
petală!
Pe textul:
„cînd e zghiau, e zghiau" de Leonard Ancuta
- observ o exprimare mai cursivă și mai aproape de cititor ceea ce se prezintă în comentariul doamnei.
apoi îmi regăsesc numele
acu’ trebuie să mă apăr:- glume, doamnă. doat glume din partea mea, cu intenția de a detensiona atmosfera.
dar mă întreb, vă doriți doar elogii? neagă cineva munca și intențiile dumneavostră? aveți calități? ce vină avem noi, cititorii textelor pe care le prezentați, că nu înțelegem ceea ce propuneți sau că avem și exprimăm păreri?
pe lumea asta nu mai putem fi nici proști?
nu v-a criticat nimeni altceva decât textele.
parodia o simțiți ca pe o ofensă?
dacă vă citesc studențiila care faceți trimitere, exprimarea prezentată mai sus, ce părere au?
Din cavalerism, dacă v-am jignit, îmi cer scuze.
Ca și “coleg” pe această platformă virtuală vă pot,doar, sugera: calm, doamnă, că e nedemn un astfel de comportament.
Pe textul:
„Post-" de Daniela Luminita Teleoaca
ar cădea mulți în păcat
mulți, adică cei ce vor
iar și iar, către ușor
greul numa’ ca să-l uite
evadare-n cuvinte
apoi, după evadare
n-au alt gând, nici altă stare
- amețiți, merg la culcare.
că e uichend, e voie.
Pe textul:
„Ghicitoare 438" de Miclăuș Silvestru
Aprecierea ta și steluța, le primesc cu bucuria pe care nu mi-o pot refuza și nu o pot nega.
Ce să spun? “Se rup” din mine bucățele și mă grăbesc să le aștern în rânduri, de teamă să nu se piardă. Uneori, e tot ce ne-a mai rămas: bucățele de noi.
Probabil, nimic întâmplător.
Mulțumesc.
Pe textul:
„peștele de piatră" de Stanica Ilie Viorel
lângă scenă, unde se simt vibrațiile, unde poți prinde pulsul artistului, atât de intens, până la delir
iubirea liceenilor rock
Pe textul:
„să tot fie rock" de Ottilia Ardeleanu
dacă am reușit să exprim și-a plăcut de-o steluță, e și mai bine
mulțumesc
Pe textul:
„peștele zburător" de Stanica Ilie Viorel
că d’aia îs ba cu minus, ba cu plus… din pricină de magie
Pe textul:
„Ghicitoare 437" de Miclăuș Silvestru
(opresc comentariul aici și citesc continuarea)
offf… era cât pe ce să prindă contur sub mângâierile din motive ascunse (eu tot cu gândul la scrisorile din sertar)
apoi, toate lucrurile au rămas lucruri, fără închipuiri, fără vreo altă menire
personajul s-a debarasat de toate stăpânindu-le într-atât încât și pe sine s-a transformat în lucru
pentru că deasupra lor și sieși, a devenit
++++
Pe textul:
„lucruri" de Ottilia Ardeleanu
chiar și pentru atenționare
“ghiară” nu l-am folosit întâmplător
Pe textul:
„peștele zburător" de Stanica Ilie Viorel
o țin de toartă și nici chiar bot în bot, doar un pic, de buziță:)
Pe textul:
„Ghicitoare 436" de Miclăuș Silvestru
ca o cană în fundul gol
Pe textul:
„Ghicitoare 436" de Miclăuș Silvestru
