Stanica Ilie Viorel

Curios să aflu reacțiile/ comentariile.

îmi place începutul, este o dependența asumată, nerecunoscută, cu iz de vină ca atunci când privim pe furiș.
cred că se poate imagina orice nuanță, de la femeia dorită, la femeia urâtă, la femeia frumoasă, la femeia stăpână, la femeia de jucărie, la femeia obosită… și oricum ar fi imaginată, ESTE și n-ar fi să fie dacă s-ar vrea uitată.

pare că te-ai grăbit să scapi de idee/viziune în rânduri
sugerez să dezvolți textul și mai ales să nu-l ștrangulezi

La mulți ani și toate cele bune!

dar de ele*

pe ciornă consumăm cerneala, dar ele nu prea ținem cont:
- reguli gramaticale.

presupunerea este în sine eroare
se dezvoltă o teorie bazând totul pe presupuneri:-presupunerea că tot ce am aflat sunt însușiri ale sinelui omițând faptul că am preluat ca un dat alte presupuneri
în ființa sa, omul primește cunoaștere și o însusește
o primește din generație în generație
au fost generații care au acceptat (preluând presupuneri) că pământul este plat, soarele se învârte în jurul pământului etc.
așa acceptăm despre sinele mesteacănului și dezvoltăm ceea ce presupunem preluând presupuneri
Descartes demonstrează existența arătând că în lipsa materialului rămâne îndoiala îndoielii și deci gândul, ceea ce îl face să concluzioneze că așa se poate demonstra existența. dar (au spus-o alții) a omis faptul că pentru a gândi trebuie să exiști… s-a bazat pe presupunerea că a gândi este un proces independent de existență, esențial fiind pentru el să demonstreze că în lipsa materialului se poate vorbi despre existență.

Pe Kant nu l-am citit, deci… mă abțin.

Concluzia:- cred că introducerea este inutilă (poate ar trebui dezvoltată astfel încât să se lege de analiza care urmează)
Nu m-a încântat în mod deosebit, dar m-a făcut curios și am citit cap-coadă.

Cu respect,
aștept continuarea.

Las semn că mi-a plăcut.
Am transformat, un pic, într-un text postat la categoria “personale”


Dacă te deranjează textul acela, să-mi lași semn și-l retrag.

Admirație pentru acest poem.

PS:- iar fug… la ora asta ies la un tenis de masă… Între seturi dau o raită și pe aici:)

… din sânge 100% Teleorman, născut și trăit în Hunedoara (22 ani), facultatea (5 ani) București, stabilit din ‘96 în jud.Alba, nași de cununie dobrogeni…
și sârba și fecioreasca și geamparale și învârtita ca pe Tîrnava
să tot fie de toate

dar mi-a placut și muzica disco a anilor ‘80
și mai apoi am prin gustul (ne prezenta Pitiș) muzicii rock
a trebuit să mă dau jos din copacul ignorantului (să nu zic prost) ca să aflu apoi ce fain cântă clasicii


uite, și asta, face un text reușit:- dezleagă porțile.

Mulțumesc pentru apreciere care (am înțeles de curând) face și textul mai vizibil.

Pentru ceea ce urmează (poteci, sfaturi etc.) ne-om păși amintirile, vreodată… bătrânește.

Irinel răspunde “corabie” , eu răspund “cobză”, Irinel observă că am intuit bine și că ar fi vorba de un instrument muzical, dar presupune că e mandolina SAU ukulele (pe motiv de patru corzi).
Eu zic că prefer cobza (explicând că m-am gândit și la celelalte instrumente muzicale, dar cum o ghicitoare nu poate fi teză de doctorat, ci lasă loc de imaginație… adică dacă ai răspunde “ruleta de tâmplărie” ai putea greși pt. că nu ai specificat de 3 m, 5 m etc.); deci dacă ziceam cobza sau mandolina sau ukulele primeam premiul, așa doar mulțumiri pentru participare:(

Irinel, măcar să-mi dai cupa cât să fac o poză cu ea. În statistici va fi numele tău în lista câștigătorilor, dar în vitrina mea voi purta gloria:)

Vă mulțumesc pentru cuvinte.
Suntem câtă vreme putem conștientiza asta. Cât timp ne mai este dor.

Ardem, ne stingem. Dar să nu uităm.
Și când va fi să uităm să avem un semn care să trezească emoția în noi chiar dacă habar n-om avea de ce. Dar să o retrăim.

(așa îmi imaginez bătrânul tăcut măcinat de uitări)

Mulțumesc.

culorile ei sunt culorile universale, dar îmbracă în ele fantasmele

m-am gândit și la cele sugerate de tine
cobza are 4 rânduri de câte 2 corzi (din câte știu)
ghicitoarea face referire la note
și parcă tremură mai bine

fie ce-o fi
prefer cobza:)

Coace grai pe burta lui
Orice-ar fi, dar să nu-i spui
Ba, mai mult, tu, răbdător
Zi-i că e de ajutor.
(Asta… doar, cobzarului.)

și-mi iau casa lângă un cactus

fumai și eu 20 de ani, anul trecut am împlinit 10 ani de când am renunțat. și nu mi-e dor. visez uneori că fumez și-n vis îmi pare rău că fac asta.


din poem rețin altceva (nu voința), nevoia. nostalgia.
oricum și orice ar măsura, stă călare pe noi și se tot duce, timpul. se preface în timpul renunțărilor, în timpul amintirilor

dacă sunt palpitante-n esență
dau palpitații și asta este esențial
și-s mai multe
câte? se poate observa după umblătura voinicului
care, cât duce…

răspunsul meu:- sticle (vin, bere, cidru și alte băuturi slab alcoolizate; ăia cu tăria sunt mono, cel mult stereo)

unde se mai ascunde ea:- după colină, după un plop, sau cum face ea, în nopțile fără lună, se ascunde unde vrea
Luna asta n-a știut să se ascundă altfel decât banal, în nori
întâmplător
așa se sărută îndrăgostiții, n-au timp de capriciile lunii

eu m-am umflat cu ceai (mușețel, chimen, cuișoare, salvie și soc)
acu’ mi-e foame