Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
mă “debarasez” cât pot de repede de antipatii
(dacă ați vedea ce cuvinte mi-a adresat rudy, v-ați face cruce)
chiar și doamnei cu tensiunea (chiar dacă aș prefera să nu o mai observ) dacă aș simți și aș crede de cuviință, i-aș oferi steluță.
tot cu sinceritate și fără să fie o ofensă, deoarece e timp să descopăr, cred că se detașează cu mult Leo. lui evit să-inmai ofer stele din respect- nu se cuvine ca eu să ofer aprecieri la un asemenea nivel de exprimare.
zilele astea citesc ce a scris cineva cu mulți ani înainte, pe aici.
dacă simți că nu merită să te amesteci cu cei ca mine, ori că vrei să faci parte din vreun comitet care să retragă dreptul de acordare a stelelor e fix treaba ta.
eu îți spun doar atât: este indecent (în sens pe care sigur îl înțelegi) să reacționezi astfel, subiectiv (evident) în legătură cu un “vot” exprimat liber și sincer.
nu am oferit stele la schimb, nu a oferit stele din ciudă, nu am oferit stele altfel decât ca un gest asumat și cu maxim de respect atât pentru organizatorii site-ului, cât și pentru autori, dar și pentru cititori.
uneori, de la înălțimea propriei existențe, ne ia valul. nu crezi?
poți să continui această expunere subiectivă relativ la sonete, persoane, gramatică, literatură, istorie culturală, politică etc.
voi citi și dacă o să mi se pară ceva folositor, îți voi mulțumi.
tensiunea unora, lamentarea altora, răbufnirile… n-au nici o legătură cu tine. nu te amăgi.
e despre ei, cei care se degajă nu cu artă, ci cu ceea ce zace în fiecare- mai mult sau mai puțin.
“hărțuială”… ce concluzie! “frica”, “expunerea”, “răutatea” , “intoleranța” …
Pe textul:
„Sonet banal" de Ștefan Petrea
nu am numărat silabele- Scuze!
n-am bătut metrica cu palmele pe masă- Scuze!
n-am căutat prin dicționare rimecmai potrivite-Scuze!
n-am cerut voie- Scuze!
nici măcar nu prefer poeziile cu firmă fixă- Scuze!
am citi un poem, am intrat în ceea ce ni-a oferit ca imagine și ca idee.
dacă eu nu ofer comentarii la texte, aunci -Scuze!
Scuze autorului pentru discuția obositoare.
și, ca să se știe (cu speranța că se vor lăsa bocancii murdari de orgolii rănite)
Sunt ceea ce sunt! Pe acest site primesc și ofer și fac apel la… Decență.
PS:- dacă se organizează cursuri despre CUM trebuie înțeles un text, nu vă bazați pe mine. Primesc cu plăcere ceea ce sunt în stare să pricep.
Pe textul:
„Sonet banal" de Ștefan Petrea
tu, să te prinzi de lună
O vezi !
nu rătăci în căutare să afli mai departe
ești ceea ce ești.
dar poți dă ieși din lut,
poți fi și lemn și foc și fum
și să oferi veșniciei ce nu are:
- iscălitura ta
și un vis.
Iscusit și plăcut.
Pe textul:
„Sonet banal" de Ștefan Petrea
și unii, și celalți, vor evita să pună istoria pe tavă
zic, la întâmplare: - aveau perucile alea pline de păduchi…
mda. și putin și-a luat balerină din dragoste pentru artă și acum disprețuiește ce face occidentul.
zace caritatea în el.
altfel… un text care spune, dar nu precizează.
PS: mi-a plăcut și inchiziția și arta practicată de adepți
Pe textul:
„Trageți apa după lumea de azi, vă rog!" de Sorin Stoica
nu prea e cu “har” , dar fie…
multam pentru provocare
Pe textul:
„ghicitoare" de Cristina-Monica Moldoveanu
completez:
lumânarea aprinsă
Pe textul:
„Ghicitoare 448" de Miclăuș Silvestru
l-am descoperit în 2023
Pe textul:
„Oglinda si pendulul 4" de Cristian Vasiliu
era acolo:) d’aia l-am separat- se lega de conținut și mi-a transmis (indiciul cu iepurele) cu din umbre, la lumina lumânării, faceam iepurașul pe perete
Mulțumesc.
să vină următoarea provocare:)
Pe textul:
„Ghicitoare 448" de Miclăuș Silvestru
am tăcut.
mi-am zis că-i de stare- chestiune de moment. observ că sunt foarte importante sărbătorile și reafirmare unor credințe generează “năbădăi”.
năbădăi- adică, inspiră emoțional spre moment.
eu reflectez altfel.
de exemplu ieri a murit o vecină care a suferit drumul către moarte vreo 20 de ani. patimi?
undeva, pe zona asta, discuții atât de grele, încât mă întrebam: - de ce?
recitesc și acum, poemul…
dacă era scris prin august îl priveam altfel. nu din cauza autoarei, a textului în sine, ci a atmosferei.
nu m-am putut desprinde decât tăcând.
îl voi reciti, poate, în august.
Pe textul:
„întru înviere" de Ottilia Ardeleanu
reflector
lumânare
umbra
tot felul de variante îmi vin prin
tranzistor
Pe textul:
„Ghicitoare 448" de Miclăuș Silvestru
lumină
culori
întuneric
din întuneric vine lumina și în întuneric se va întoarce.
energia aceasta, călătoare și efemeră, este un stadiu al devenirii, energie în manifestare.
Dumnezeu nu ne îndeamnă să ne temem de întuneric, căci întunericul este o stare de fapt pe care noi o percepem ca ceva rău; d’aia folosim lumina, ca să înțelegem, ca să putem lumina.
interpretări.
Omul trebuie să stea în lumină, altfel rătăcește. Va fi o vreme când omul va lumina? Cine să știe…
Ce este creat este supus greșelilor, ce este devenit este supus împrejurărilor.
Viața, conștiința sunt un dar, ar trebui să fie o bucurie! Norocoși cei care se pot bucura!
Pe textul:
„despre Lumină" de FLOARE PETROV
o lucrare prezentată în vertebre
- te uiți la ea și vezi ceea ce copilul a păstrat în sine,
atât cât a putut vedea
totul luminat de o candelă.
omului mare să nu-i spui om mare
să-l privești dincolo de carcasa-i umblătoare
omul mare este copilul care răzbate discret
dincolo de sine
uneori plânge, alteori râde
existența întâmplătoare a fiecăruia,
fie mamă, fie copil,
este o legătură între două vieți,
până când întâmplarea lumească îi va purta
înapoi
aci, pe pământ, cât timp vor fi
împreună, sau nu
mai departe
etern.
PS- minunată întâmplare, ziua mamei, Învierea
O zi liniștită!
Pe textul:
„trei poeme cu mama" de Leonard Ancuta
dacă o fi ritualul: liturghia
Pe textul:
„Ghicitoare 448" de Miclăuș Silvestru
Asemenea.
aștept următoarea provocare.
Pe textul:
„Ghicitoare 447 " de Miclăuș Silvestru
planificat:))
Pe textul:
„Ghicitoare 447 " de Miclăuș Silvestru
