Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
de Sf. Gheorghe se încadrează.
așteptăm următoarea provocare.
pentru asta,
mulțumiri.
Pe textul:
„Ghicitoare 455" de Miclăuș Silvestru
dacă tot e un moment al “dezvăluirilor”
- absolvent de ASE București- Cibernetică, statistică și informatică economică (‘90-‘95), expert contabil (în rezervă- inactiv, incompatibil cu funcția publică) și tot în rezervă caporal (am făcut armata ca TR-ist, dar nu la ofițeri, la trupă… camarad l-am avut pe Victor Ponta), inspecție fiscală din ‘96 cu o ieșire în decorul privat vreo 4 ani, apoi retur la inspecție fiscală.
agonia- evadare la propriu pentru unul care caută evaziunea pe stradă.
funcționar public integru (am o vorbă: - am trei băieți, eu trebuie să mă uit în ochii lor fără rușine).
Duminică plăcută și La mulți ani, gigeilor!:)
Scuze autorului pentru off-topic
Pe textul:
„Ghicitoare 455" de Miclăuș Silvestru
crezi că islandezii (care fac asta) transferă banii în offshore ca să-i impoziteze statul?
sunt mecanisme complexe prin care banii ajung acolo.
multinaționalele din România au în România o impozitare mult mai mică decât cotele de impunere din statele de rezidență și totuși nu folosesc impunerea din România. Crezi că de patrioți ce sunt? Austria, Germania, Italia, Olanda etc.
investitorii își duc banii prin diverse mecanisme în offshore sau pe structuri juridice neimpozabile.
lucrez de aprox. 30 de ani în domeniu. nu-s eu profesor, dar e domeniul meu de conptențe:)
Pe textul:
„Ghicitoare 455" de Miclăuș Silvestru
deci se putea spune bani mi-am pus în offshore
și căutam soluția “offshore”
d’aia credeam că e în legătură cu offshore și nu că offshore ar fi soluția
Pe textul:
„Ghicitoare 455" de Miclăuș Silvestru
pare rugă pentru oblojire, pentru puțin, pentru nimic mai mult
suferințele omului, sufleteși, trupești
nu au nevoie de mai mult
cărarea timpului și călătorul
un piculeț cam tristuleț și are o construcție cu ritm rupt, parcă ar fi jazz
mi-a plăcut!
PS: mi-a adus aminte de vorba bătrânilor “la anu’, care om mai fi…” sau “dacă trec și iarna asta…” și vorba lui Ilici : - pentru mine, domnișoară, fiecare zi e o primăvară.
Pe textul:
„vreascuri" de Ottilia Ardeleanu
deja am oferit una Iuliei, deci promisiunea este nerespectată
ofer stea pentru a scoate în evidență textul, care te propune puțin altfel
pentru necunoscători de Leo
Pe textul:
„cimitirul iubirilor mele pierdute" de Leonard Ancuta
de la entuziasm
deja gândeam pozitiv:) și am uitat de semnul +
Pe textul:
„atitudine" de FLOARE PETROV
același optimism propus
o ofertă care propune bucuria și asumarea trăirilor pozitive pe termen lung
finalul este o reușită poetică și o concluzie la poem atât de nimerită de parcă alta nu-i
Pe textul:
„atitudine" de FLOARE PETROV
bun venit, primăvară! aș spune
Pe textul:
„alegorie" de FLOARE PETROV
dacă la aur este mai ușor, fiind un element chimic cu o densitate foarte mare, la alte minerale este mai greu
eu, fiind copilul furnalelor, simt focul și atmosfera
și uite așa, primul catren se dezleagă de enigmă: - focu’ n piatră scoate la iveală ceea ce este de valoare
marea în scoică produce perla- alt procedeu, același scop
o metaforă care demonstrează că nu este lipsită de conținut creația autorului. poate prea subtila până la dezlegarea misterului. după acest pas (exact ca în temă- procedul scoaterii la iveală, destăinuirea imaginii propuse) catrenul prinde contur și ideea este aplaudată.
mai departe, poemul dezvoltă devenirea sentimentelor, emoțiilor…
în notă romantică, expresivă
frumos.
ofer stea pentru că merită să fie remarcat
Pe textul:
„Sonetul casei celei de-a șaptea (Cu capriciu de compoziție)" de Iulia Elize
rânduri care pun în album, pentru neuitare, locuri și fapte
lecturat.
ar fi (poate) de mare importanță să comasezi cândva aceste epistole într-un volum al memoriilor.
oricum, le-aș pune într-un ciclu numit Epistole
Pe textul:
„Intrarea în Labirint" de Dragoș Vișan
pot fi prezentate atâtea exemple!
senzația este asta: arheologii aduc la suprafață rămășițele trecutului. în vremurile astea noi îngropăm prezentul.
am locuit 7 ani în Alba Iulia, dacă ați văzut sau veți vedea càndva Cetatea să știți că mare parte, prin anii 2000 era sub pământ. Comuniștii au lăsat la suprafață ce au crezut ei de cuviință, restul au îngropat la propriu!
așa cu tot ceea ce este contemporan, valoros, moștenit.
apreciez că ai remarcat o situație
despre care am lăsat un semn
atât de nesemnificativ,
aproape că pot spune că arată de fapt că nici cuvinte nu ne mai obosim să folosim
resemnați, ignoranți și da… tonți.
Pe textul:
„azi nu las semn nici un vers" de Stanica Ilie Viorel
