Stanica Ilie Viorel

parcă mi s-a oferit o cană cu apă, proaspătă, de fântână; și dacă nu mi-e sete o beau.
a pornit timid, manifestul, dar apoi s-a descătușat. și nici nu-i ocară!

e ca și când aceasta este reflexia unei realități- artistul din stradă ignorat.

recomand!

umblă dezlegată
până dă cu capul de o lună plină
și-apoi se întreabă, mirată:
- a mai trecut o zi?

în rugăciune
și-n lacrimă

ar fi fost bine dacă rețineam prima variantă

din câte îmi amintesc (cu rezerve explicabile), ceea ce propui acum îmi pare mult mai reușit- chiar deloc fragil.

mi-a plăcut.
ps:- nu știu dacă pe site se păstrează formele anterioare ale textelor.
de aceea, e bine să le arhivezi… sunt bune pentru studiu.

spor.

habar n-am ce și cum prin biserici
(la aia cu șpanul am răspuns din reflex… născut și trăit primii 20 de ani în Hunedoara)

caut pe google să mă inspir

primul răspuns al căutării, oferit de mr. Google:

“ Ghicitoare 470 de Miclăuș Silvestru - Poezie.ro
acum 6 ore — Muzica bisericească. Pusă toată-ntr-un cuvânt, Laudă Slava cerească, Plânge drumul spre mormânt. . |. Nu sunt permise ”

șpan

mulțumesc
:)
uite că nu-i vorbă goală,
dimensiunea contează!

notez sfatul și, vreodată, revenind pe text, voi căuta să spun mai mult.

te poți folosi de un eseu pentru a iniția o dezbatere
poezia este oferită și lasă ușa deschisă interpretărilor, prin aceast gen de prezentare, în raport cu un poem, pare că trântești ușa în nas

poeții sunt sau nu sunt înțeleși și fiecare poezie este precum o melodie- nu o aud două persoane la fel.
teoretic, da. conceptual, da. dar ca interpretare, mai rar… fiecare simte în nuanțele proprii.
uneori, o poezie este invizibilă, incoloră, mută… alteori, mușcă cu totul ființa. depinde!

explicațiile acelea pe mine m-au scos total din oferta poeziei
am avut senzația că mi se oferă o felie de tort și în același timp mi se explica cum se bate frișca.

am intrat pe pagina autorului
observ că ne-am mai intersectat (pe “enclava”)

dar acu’ citesc și acest poem și observ cât este de delicat și mai propune și o sinceritate care o caut, mai mereu, în textele autorilor

o recomand

sufletu meu (fără “mundan”- se repetă)
e de păstrat acolo unde dă accent ideii : un exil mundan

n-am inteligența așteptată. a trebuit chiar să aflu din dex ce înseamnă “mundan” și am ajuns la concluzia că “lumesc” sună mai bine în urechea mea fără sens

dar am citit (chiar și subsolul)

fragil

poți pune un pardesiu pe tine și niște sandale cool,
în traistă ceva slană cu ceapă și pe deșt musai un ghiul

oferta asta îmi place
“cu-o juma de rană nu poți zidi solitudinea
poți scoate doar dopul unei sticle de vin
intră cartezian în paradigma lumii
- respir, totuși exist-
și înțelege că zeii nu mai fac respirație gură la gură…”

apoi, știu de prin anii ‘90 că suntem prea săraci, d’aia nu cumpărăm la reducere și
suntem făcuți pentru răni întregi

se revine la tema fermierului, se pare că-l cauți… și el pe tine.

ești prins,
capcana-i din fier d’ăla forjat,
de scapi din ea o faci plug,
vei fi fermier, iar
știi, că ai mai fost.

curaj!curaj!
strigi în vânt
ca să te lepezi
să ieși din mormânt.
iubirea-i povară
să renunți, nu-i vreme
să lași toată dragostea
din tine să moară.

am un deja vu, sau am mai întâlnit ceva similar (ca temă) într-un text de-al tău?
nu mai caut, n-am timp.

îmi place imaginea prezentată, jocul de “culori” în cuvinte
nu-mi dau seama dacă ne prezinți o persoană sau o stare, în feluritele interpretări, dar s-ar potrivi și uneia și alteia

aș putea vedea iubita
aș putea vedea inspirația
aș putea vedea chiar și viața

toate s-ar lăsa îmbrăcate în rolul propus

mă și opresc ca să zic (cred că am mai spus- am obiceiul să scriu comentarii în timp ce citesc):

ce sens are titlul? nu-i poezia marketing, dar e!

revin…

personajul stă la o măsuță,
gândind, visând, voind să scrie
despre un cal și o căruță
lăcrimând adesea, pe hârtie

sub talpa rece și desculță
adună lacrimi, alunecâ prin ie
ea n-aplecat și nici nu-i dusă
de dorul lui, e-atât de vie!

așa văd eu- un pic afon
mărturisirea, fără telefon


spor!

asta-i una:

Să mă-nfășori strâns, în cânt, blăni de lupi,
s-alergăm prin nămeți pân' la șapte,
coifurile s-aibă plete în jar, să nu întrerupi,
iubito, vijeliile noastre, duse-n noapte...

De mi-oi rupe genunchii căzând pe la opt,
să mă cari pe-o targă din crengi până-n șípot,
acolo să-l chemi din peșteră pe bătrânul,
cu leacuri să-mi refacă mersul Prea Bunul!

Anii treacă ne'ntrerupt, în pace și lupte,
copii să ne vină băieți, fete, mulți, multe,
străinii din est, spre-Apus nu mai răzbată,
așa-i lumea rea, stă înclinată de-o toartă.

- prima parte, descrie traiul

asta-i alta:

Lumea bună" e doar cupa nemuririi noastre,
ni s-a dat s-o păstrăm, cercetând-o de ieri,
cuib de vultúri îi stă scrijelit, cu linii spre astre,
ne ținem cu brațele de cerbi prin poieni.

Au trecut hoarde,-n anii nenorocirii,
noi i-am îmblânzit pe avari, slavi în vale,
i-am învățat ce-i scrisul, le-am făcut și haine,
ne-au deprins rostul, de-a rezista cu vecinii!

Când oi muri, tot pe roib în zbor, cu șamanii,
o să-ți schimb și ție mantia grea-n aripi,
ne-o plăcea s-așteptăm și-n moarte dușmanii,
să-i asurzim, cu urlet de râși, groaznici.

- se simte, necazul e pregătit

asta-i ultima:

Alte vorbe nu-ți spun: am căzut rob și mă rog,
m-au dus răpitorii pe șei, m-au vândut la Nil,
nu mă fac mameluc, să-i înfrunt pe Gog și Magog,
iubito, îmi fac stagiul și mă-ntorc eu, tiptil!

Stejaru-mi, din Țara Codrului, dă roșii semne,
să-i trimiți pe de-alde Oancea, prin țâpurituri,
îi aștept o lună, să mă elibereze din noduri,
a treizeci și una zi, de nu vin, o iau înspre stele.

- ultimul gând.


PS:- nu cred că era necesar să explici
aș fi pus în versuri acele explicații ca un pergament lăsat în urmă
ceva de genul:
dar, înainte de ultimul drum vă las pomenire

pricep de unde nevoia de a posta acest text
ești o persoană cumsecade în esență și suficient de orgolioasă cât să te tulbure unele discuții, păreri…
las’ că trece!:)

scriai mai atent în trecut (cred că s-a pierdut muzica în recitare, pe ici-colo, poate am citit eu neatent), comparativ cu ceea ce scrii acum- acum pare că ai subiectul/tema, dar nu dospești literar ideea

recomand, cred că merită atenția colegilor
și mi-a plăcut - pe diagonale:)
glumesc

spor!

dacă carul nu-i căruță
te întreb pe mătăluță
la un car, în loc de boi
putem pune niște oi?
(că și alea îs cornute
și nici n-au vreo stea pe frunte)

pam, pam!

bun sfatul, dar…

cu alcoolul am un acord,
e demult
- nu îl provoc,
el nu-mi cere tribut.

moarea-i bună, pe la noi
de o bei de la butoi
și fierbinte, este o vorbă
- bună-i moarea pusă-n ciorbă!

din tolba ciudosului

autorului nu-i clar
ce-a dorit inițial
a întors-o pe calcar
totu’ a devenit, calvar

și de nu-i acum pe fază
vă șoptesc, să nu ne vază
ghicitoarea lui
e varză

spor!

cal var

cuvânt compus “calvar”