Poezie
necrofilul, portret
2 min lectură·
Mediu
au murit mai multe iubiri în mine, au murit și s-au uscat
ca mumiile, dar eu tot le trezesc și iubesc și e groaznic
pentru că iubirile vechi nu mai miros a viu și nici eu
și cerul are culoarea mortului și ploaia miroase a cimitir
apoi e imaginea asta, un fermier tăiat de propriul plug
de parcă ar fi vrut să se sădească pe sine în pămînt
în loc de cuvinte, să fie regele rîmelor, să fie temutul
împărat al îngrășămintelor, să fie otrava tuturor dăunătorilor
și eu ca un necromant vesel, îl înviu pentru o țigară
cît să-mi spună, bă mortule, sunt mai viu decît tine
eu nu mai iubesc moarte, deși mie mi s-ar cuveni, dar tot
te agravezi, te ambiționezi, și uite cum trece vîntul prin tine
ca un bliț și îți lasă imaginea pe frunzele care cad, cum să
fii tu conducătorul rîurilor, să hrănești pămîntul uscat
tu trebuie să dai testul final, să-ți pui umbra să sape
în noapte pînă îți găsește și ție un loc și o amețeală de bețiv
din care să îți revii pe pieptul unei fecioare care n-a apucat
să iubească niciodată pentru că a murit din neiubire
și tu, necrofilul, vrei să o apuci de inimă și să o trezești
dar ea are vîrsta universului cum vom avea toți
sunt pregătit să fac dragoste cu tine dacă reușești să ieși
din propriul cadavru, să scapi de trecut, să stingi lumînarea
să stăm pe întuneric și să ne atingem ca niște nevăzători
să aud muzica adormind, murind, de parcă ar fi morrison
să stăm în cadă și să murim împreună, să avem venele pline
de dragoste, că dragostea nu e viață, dragostea e întoarcere
din morți, e cuvîntul care întoarce universul de la capătul lui
la începutul lui, să facem dragoste ca stelele moarte în noapte
poate nu știți, dar dacă iei un mort în brațe, simți toată dragostea.
082.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 319
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “necrofilul, portret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170361/necrofilul-portretComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAcaut si in moarte ce nu pot avea in viata. sunt mort demult, dar poate inviez si sa vezi ce scandal. multumesc pentru apreciere!
0
CȘDistincție acordată
Leonard,
zic , ca , de oftica, sa nu tac,
tu esti nu moartea poezii ci Groaza poezii,
Ce ai lasat sa iasi din tini, e pur si simplu Teribil
No coments
:),
zic , ca , de oftica, sa nu tac,
tu esti nu moartea poezii ci Groaza poezii,
Ce ai lasat sa iasi din tini, e pur si simplu Teribil
No coments
:),
0
ELDistincție acordată
Dacă mă dau cu un parfum scump peste hoit înseamna că nu au mai trecut anii!?
Toți suntem hoituri de când ne naștem...
Am lecturat cu empatie!
Toți suntem hoituri de când ne naștem...
Am lecturat cu empatie!
0
LAde fapt dragostea nu moare. intelegeti si apreciez ca v-ati bucurat de poema mea.
0
CSDistincție acordată
Cum îl cunosc pe poet, scrie o poezie avalanșă care dacă nu te ții bine ăla ești... Se moare atât de firesc aici și cu atâta poftă de viață... Fiecare vers e o explozie minunată... Un poem predominant rece dar care la final ia foc. Una din imaginile despre care vorbesc, "să stăm în cadă și să murim împreună, să avem venele pline de dragoste"... Alternanța lumina - întuneric, folosită ca tehnică subversivă pentru a crește cota de încordare psihică, un deliciu. Universul manipulabil, sub bagheta iubirii, un adevăr pur inserat în temperaturile înalte ale finalului. Cui îi mai e frică de moarte după această scriitură?
0
RMPoem sublim, D-le Ancuța, dureros, și răzvrătit, și păcătos, și iertat, pentru că în final, îmbrățișarea unui defunct devine act sacerdotal de respingere a pierderii din fiecare moarte, de fiecare dată, moment când o șekină ancestrală, păgână, renaște aceeași dragoste care a existat dinainte de fiire.
Ai deja o constelație, sper că cele scrise să fie îndeajuns.
rcm
Ai deja o constelație, sper că cele scrise să fie îndeajuns.
rcm
0
LAnu constelatiile ci cuvintele dumneavoastra, aprecierile din inima ma fac sa ma simt special. sper sa ma cititi in continuare cu aceeași placere!
0
ești prins,
capcana-i din fier d’ăla forjat,
de scapi din ea o faci plug,
vei fi fermier, iar
știi, că ai mai fost.
curaj!curaj!
strigi în vânt
ca să te lepezi
să ieși din mormânt.
iubirea-i povară
să renunți, nu-i vreme
să lași toată dragostea
din tine să moară.