Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
de obicei caut să explic ce mi-a plăcut, de ce recomand
acum nu prea știu ce să zic
îmi place transpunerea (simt că se putea lega un pic mai bine… să zicem că suveica e de vină),
cum se leagă imaginea peronului de trăiri, cum se duce lupta, cum se “fură” din ce se mai poate
cum durerea, cum se țese, cum se leapădă…
na, că tot am zis!
recomand.
Pe textul:
„din războiul de țesut al mătușii" de dan petrut camui
pe o dezbatere aș întreba: - unde ai văzut așa ceva?
pe de altă parte, sper
adică, poate chiar nu o fi tot paharul gol
d’aia și Doamne, ajută!
Pe textul:
„reverberații planetare" de FLOARE PETROV
și tristă ironie
eu observ o ironie asumată, nici nu mi-a trecut prin minte că autorul ar fi introdus creștinismul într-o astfel de ipostază
din contră. am înțeles că sugerează (trista ironie) școala de duminică face asta
poate ne lămurește autorul
Pe textul:
„Poligraful" de Ionuț Georgescu
golul interior și conștiința, greu de vindecat
mai este și lumea propriei existențe- uneori îi întoarcem spatele să ne trăim durerea
Pe textul:
„Gol interior" de Ioana Geier
plăcut să văd un astfel de peisaj plin de optimism
și, de ce nu?
jumătatea plină
spor!
Pe textul:
„reverberații planetare" de FLOARE PETROV
și “sapiens-ul” aș fi evitat această formă “hotărâtă”
altfel, citit cu mare plăcere
parcă mi-e coudă că nu am văzut această idee: Dumnezeu- poligraf.
și parcă s-a terminat prea repede textul:)
Pe textul:
„Poligraful" de Ionuț Georgescu
Căci stelele de mult nu mai apar;
Le caut astăzi iar, dar e-n zadar
Și bolta tremură, neconsolată.
“Din nou, o noapte grea, îndoliată” (nu cred că poți fi mai tare-ndoliat)
“Sclipirea lor o caut, dar e-n zadar” (“astăzi” căutând stele s-ar evita forțarea sensului și în plus ar dispărea și acel “iar”, pe care îl întâlnim la început sub forma “din nou”)
“clipele-mi se scurg spre niciodată” (am eu ceva cu “iar”)
frumos prins în imagine “cupola plânge gri…”
“visat de zeul de argint” (așa mi-a rezultat ritmul)
are titlu?
are
are titlul treabă cu textul?
are
are introducere în temă?
are
are metafore?
are
are și un final super.
Spor!
Pe textul:
„Coșmar " de Amanda Spulber
Pe textul:
„Mirosul norilor" de Emilian Lican
aș renunța la “poate”, dacă îl păstrezi, încadrează-l între virgule.
acel “diferit” ar trebui să fie subînțeles, de către cititor, observând metafora anotimpurilor.
propunere: Ai simțit energia ploilor, nostalgia fiecărei picături care îți cade pe obraji, în fiecare anotimp, altfel?
s-ar elimina și “în funcție” care nu-și găsește locul în text.
îl voi reciti și voi mai adăuga sugestii, dacă nu e cu supărare.
Spor!
Pe textul:
„Mirosul norilor" de Emilian Lican
mai bine scrii despre orice, dar asumat și artistic, decât așa ceva
păcat de final
“…am văzut destule te-am dorit ca pe
metafora cea mai
surprinzătoare ziua de azi
mi te-a adus în carne și
oase arheologic suntem de când lumea
eu o poetă cu desuul cuvântului
tu unicul drum spre a prinde cuvântul
într-o plasă de fluturi”
începutul nu are nimic poetic.
parcă aș sta la taclale cu o prietenă bună și eu aș spune:
- știi ce-mi place la Geta? are o vulgaritatea aia de maidan, dar nu-i proastă deloc.
la care, prietena mea, iritată îmi spune:
“dacă aș scrie de zdă și ulă
aș fi cea mai bifată în toate locurile
știu și eu să vorbesc urât fii pe pace
nu asta e menirea mea am stat ore în șir
pe dicționar ca pe cel mai vast continent”
- și!? i-aș răspunde. eu ziceam de Geta. La tine îmi place că nu ești ca Geta.
Pe textul:
„probabil că" de Ottilia Ardeleanu
elogiu, in memoriam
respectul meu pentru gândurile care, rostite, arată că nu ați uitat
Pe textul:
„Îndurerarea-ntârzierii" de Romulus Câmpan Maramureșanu
de ce atâtea puncte de suspensie?
de multe ori folosit “iar” fără virgulă
când, fericiți,…
nu-i de lăsat așa, merită o prezentare mai riguroasă, mai ales că e un text numa’ bun și ca poem
Pe textul:
„Mirosul norilor" de Emilian Lican
Pe textul:
„să plîngi o lacrimă cum ai plînge două " de Leonard Ancuta
