SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
și uite așa se reamintește despre cel care ar trebui să regăsească dragostea în inima ei,
ca iubirea dintâi, ferilizare între om și pământ, personificarea iubitei în ceva atât de sfânt, adânc, dincolo chiar și de ceea ce se vede, dar se poate închipui
până la miezul fierbinte, tremur și cutremur
nu cred că reușesc să spun, acum, pe grabă , dar cred că se înțelege cât de cât interpretarea care o dau
pe scurt: ești Geea, te caut să te iubesc.
ca iubirea dintâi, ferilizare între om și pământ, personificarea iubitei în ceva atât de sfânt, adânc, dincolo chiar și de ceea ce se vede, dar se poate închipui
până la miezul fierbinte, tremur și cutremur
nu cred că reușesc să spun, acum, pe grabă , dar cred că se înțelege cât de cât interpretarea care o dau
pe scurt: ești Geea, te caut să te iubesc.
Pe textul:
„Un teluric peisaj montan subteran" de Dragoș Vișan
0 suflu
Contextdestinația
cu ingredientele toate,
în bagaj sau în pungă
poetul, musai s-ajungă
nu în jungla poeților canibali
ci, pe insula visătorilor care,
tăcuți, pe îndelet
gustă poeme,
nu trup de poet.
dibăcie, spirit sănătos, lecție
mi-a plăcut
cu ingredientele toate,
în bagaj sau în pungă
poetul, musai s-ajungă
nu în jungla poeților canibali
ci, pe insula visătorilor care,
tăcuți, pe îndelet
gustă poeme,
nu trup de poet.
dibăcie, spirit sănătos, lecție
mi-a plăcut
Pe textul:
„cenaclu de plăcere " de Liviu Nanu
0 suflu
Contexta singurătății
este strângerea în brațe a insului, de către liniște, întuneric și gânduri
(cum ai sta în clasă și te-ar înconjura elevii, îmbrățișându-te/ asta ar fi îmbrățișarea în grup a nesingurătății)
cât despre neoromantism, cred că cine a inventat curentul s-a luat după mine. voi cerceta amănunțit să văd ce e de făcut.
poate că partea asta
“mă strâng în brațe
liniștea, întunericul, gândurile,
îmbrățișarea de grup, a singurătății.”
ar fi trebuit scrisă așa
“mă strâng în brațe,
liniștea, întunericul, gândurile
- îmbrățișarea de grup a singurătății.”
sau
“mă strâng în brațe,
liniștea, întunericul, gândurile,
ca o îmbrățișarea de grup, a singurătății.”
oricum, îmi pare, recitind, că lipsește virgula aia, după “brațe”
altfel,
mulțumesc pentru observații,
prind bine.
este strângerea în brațe a insului, de către liniște, întuneric și gânduri
(cum ai sta în clasă și te-ar înconjura elevii, îmbrățișându-te/ asta ar fi îmbrățișarea în grup a nesingurătății)
cât despre neoromantism, cred că cine a inventat curentul s-a luat după mine. voi cerceta amănunțit să văd ce e de făcut.
poate că partea asta
“mă strâng în brațe
liniștea, întunericul, gândurile,
îmbrățișarea de grup, a singurătății.”
ar fi trebuit scrisă așa
“mă strâng în brațe,
liniștea, întunericul, gândurile
- îmbrățișarea de grup a singurătății.”
sau
“mă strâng în brațe,
liniștea, întunericul, gândurile,
ca o îmbrățișarea de grup, a singurătății.”
oricum, îmi pare, recitind, că lipsește virgula aia, după “brațe”
altfel,
mulțumesc pentru observații,
prind bine.
Pe textul:
„claustrofobie" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextde călătoriile mele, de la vest către est, în tren de clasă joasă, de ieftineală (și acolo, nu cu bilet, cu nașu)
senzația că timpul stă în loc, am trăit-o
de la o gară, la cealaltă
aceeași senzație o trăiam așteptând scrisoarea. scrisoarea!
tot timpul acela, cât așteptam, se dilata, mă sufoca, apoi, când primeam scrisoarea, timpul acela interminabil, dispărea. unde s-a dus!? nici nu a existat.
a fost o vreme când timpul stătea pe loc. da.
acum, el ne soarbe, noi îl risipim, avem timp de câte n-am fi putut face în zece vieți, pe atunci, dar fără vreo semnificație, fără întreg. bucăți mici, mici, atât de multe, dar atât de mici, încât, n-au cum să țină timpul în loc.
m-au dus, cuvintele, tema propusă, în timpul care mă ținea de mână și eu fugeam, uneori, de el, să nu mă prindă
frumos!
senzația că timpul stă în loc, am trăit-o
de la o gară, la cealaltă
aceeași senzație o trăiam așteptând scrisoarea. scrisoarea!
tot timpul acela, cât așteptam, se dilata, mă sufoca, apoi, când primeam scrisoarea, timpul acela interminabil, dispărea. unde s-a dus!? nici nu a existat.
a fost o vreme când timpul stătea pe loc. da.
acum, el ne soarbe, noi îl risipim, avem timp de câte n-am fi putut face în zece vieți, pe atunci, dar fără vreo semnificație, fără întreg. bucăți mici, mici, atât de multe, dar atât de mici, încât, n-au cum să țină timpul în loc.
m-au dus, cuvintele, tema propusă, în timpul care mă ținea de mână și eu fugeam, uneori, de el, să nu mă prindă
frumos!
Pe textul:
„iute" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextpe acest text, astăzi, de câteva ori
poate că îmi intră cuvintele în ochiul strâmb (dacă nu am unul, fac rost de adeverință, pentru credibilitate), dar, zâna, este cumva poezia?
dacă nu e poezia, minte-mă și spune că am dreptate
eu așa văd, așa îmi place, așa am comandat:)
dacă am dreptate, atunci stăm de vorbă altfel, căci prind curaj și-mi pare că da, uneori arde prea repede, poetul
au câte unii parte de zâna zânelor, dar nu știu că există un legământ, de pas cu pas, “până când moarte ne va despărți” și asta înseamnă să dai prea puțin
în varianta mea, mi-a plăcut
poate că îmi intră cuvintele în ochiul strâmb (dacă nu am unul, fac rost de adeverință, pentru credibilitate), dar, zâna, este cumva poezia?
dacă nu e poezia, minte-mă și spune că am dreptate
eu așa văd, așa îmi place, așa am comandat:)
dacă am dreptate, atunci stăm de vorbă altfel, căci prind curaj și-mi pare că da, uneori arde prea repede, poetul
au câte unii parte de zâna zânelor, dar nu știu că există un legământ, de pas cu pas, “până când moarte ne va despărți” și asta înseamnă să dai prea puțin
în varianta mea, mi-a plăcut
Pe textul:
„Zâna mea și a noastră " de dorin cozan
0 suflu
ContextMulțumesc pentru cuvinte.
Nu la o reciprocitate de tip obligație, mă refeream. Ci la răbdare.
Citesc ceea ce scrieți și scriu o părere, apoi, de multe ori, dau refresh, anulez comentariul.
Uneori simt că nu-i înțelegere mea în cuvintele respective, alteori mă retrag pentru că nu vreau să interpreteze autorul comentariul altfel decât unul constructiv. Am mai zis (am și scris un text) mă feresc de eul din colivie. Nu-mi plac disputele, în schimb îmi plac dezbaterile. Din păcate, unii privesc dezbaterea ca pe un afront și atunci, prefer să ocolosec.
De aici și reciprocitatea. Degeaba te străduiești să comunici cu cineva care îți trântește ușa în nas.
În plus, nici nu cred că am spiritul de observație atât de temeinic încât să decriptez unele sensuri.
Deci, eu îți mulțumesc:)
Nu la o reciprocitate de tip obligație, mă refeream. Ci la răbdare.
Citesc ceea ce scrieți și scriu o părere, apoi, de multe ori, dau refresh, anulez comentariul.
Uneori simt că nu-i înțelegere mea în cuvintele respective, alteori mă retrag pentru că nu vreau să interpreteze autorul comentariul altfel decât unul constructiv. Am mai zis (am și scris un text) mă feresc de eul din colivie. Nu-mi plac disputele, în schimb îmi plac dezbaterile. Din păcate, unii privesc dezbaterea ca pe un afront și atunci, prefer să ocolosec.
De aici și reciprocitatea. Degeaba te străduiești să comunici cu cineva care îți trântește ușa în nas.
În plus, nici nu cred că am spiritul de observație atât de temeinic încât să decriptez unele sensuri.
Deci, eu îți mulțumesc:)
Pe textul:
„rânjet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextcineva a aprins o lumânare,
cineva o stea
nu pot decât să primesc cu drag interpretarea ta și
steluța. de ce nu…
mulțumesc, Ottilia
cineva o stea
nu pot decât să primesc cu drag interpretarea ta și
steluța. de ce nu…
mulțumesc, Ottilia
Pe textul:
„rânjet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextprin culegere de sensuri, dezlegăm un rebus captivant
mă surprinde, mereu (în sens plăcut), răbdarea ta și spiritul de observație
îmi cer scuze că nu întorc în același fel, atenția
mă surprinde, mereu (în sens plăcut), răbdarea ta și spiritul de observație
îmi cer scuze că nu întorc în același fel, atenția
Pe textul:
„rânjet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextda:)
am aflat de curând că inventatorul dioramei este G.Antipa
mi-a stat în minte denumirea
am aflat de curând că inventatorul dioramei este G.Antipa
mi-a stat în minte denumirea
Pe textul:
„Ghicit(oare?) 4" de George Pașa
0 suflu
Contexte sticlete, nu-i sticlete
să-l vedeți, vă luați bilete
și pădurea-i pusă-n ramă
la muzeu, e…?
să-l vedeți, vă luați bilete
și pădurea-i pusă-n ramă
la muzeu, e…?
Pe textul:
„Ghicit(oare?) 4" de George Pașa
0 suflu1
Contextocupă amintirile vreun spațiu?
adunate, fanteziile toate, dau un rezultat cu virgulă, ori sunt un întreg?
ce ar fi de preferat, visul, realitatea?
o avalanșă de gânduri, impresii, nostalgii, interpretări care îndeamnă cititorul la o minimă meditare: suntem ceea ce suntem, avem și cheile, depinde ce uși deschidem
un text care, chiar dacă se transformă ca formă, uneori în linii frânte, aș zice, te primește în călătoria propusă de autor
cred că merită să fie observat
interesant.
adunate, fanteziile toate, dau un rezultat cu virgulă, ori sunt un întreg?
ce ar fi de preferat, visul, realitatea?
o avalanșă de gânduri, impresii, nostalgii, interpretări care îndeamnă cititorul la o minimă meditare: suntem ceea ce suntem, avem și cheile, depinde ce uși deschidem
un text care, chiar dacă se transformă ca formă, uneori în linii frânte, aș zice, te primește în călătoria propusă de autor
cred că merită să fie observat
interesant.
Pe textul:
„Dorul vine, Norul trece" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contextîmi place mult partea aceasta, cu semnificația vizualului prezentat. sticlele acelea, cu partea aceasta de poem, face toți banii
“Coridoare infinite
camerele din spate
mă așteaptă să cad
jos e ochiul — golul din fundul sticlei
două siluete și deasupra lor o planetă
un peștișor intră
într-o sticlă să fie mereu
micuțul ce-nchipuie dorința
cei mari îl fac să se lase păgubaș
atâtea mistere există într-un desen
de închipuit trăsnăi
la cursul de grafică
dintr-o pictură model cu trei triste sticle
goale și verzi luminate difuz”
poza aceea, cu sticlele, ai putea să o atașezi și aici
“Coridoare infinite
camerele din spate
mă așteaptă să cad
jos e ochiul — golul din fundul sticlei
două siluete și deasupra lor o planetă
un peștișor intră
într-o sticlă să fie mereu
micuțul ce-nchipuie dorința
cei mari îl fac să se lase păgubaș
atâtea mistere există într-un desen
de închipuit trăsnăi
la cursul de grafică
dintr-o pictură model cu trei triste sticle
goale și verzi luminate difuz”
poza aceea, cu sticlele, ai putea să o atașezi și aici
Pe textul:
„Backrooms " de Dragoș Vișan
0 suflu
Contextcu dragoste scrisă, pe-ascuns, pe un bilețel
o poezioară, ușor naivă, dar cu un ritm bun
mi-a amintit de adolescență
acele gânduri puse în cuvinte simple, dar care duceau în ele cele mai intense trăiri
are un iz de pur, ca o cană cu apă rece, de fântână, bei apa, simți plăcerea și nu îți mai pasă că-i cana ruginită pe ici, pe colo
las semn de bucurie
o poezioară, ușor naivă, dar cu un ritm bun
mi-a amintit de adolescență
acele gânduri puse în cuvinte simple, dar care duceau în ele cele mai intense trăiri
are un iz de pur, ca o cană cu apă rece, de fântână, bei apa, simți plăcerea și nu îți mai pasă că-i cana ruginită pe ici, pe colo
las semn de bucurie
Pe textul:
„Tu, prinț " de Dinulescu Carmen-Alina
0 suflu
Contextsenini se referă la pictori, starea lor… aha
văzusem soarele senin:)
văzusem soarele senin:)
Pe textul:
„oamenii nu mint" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextuneltire
că e cu unelte/ tehnic
și e și complot
poate fi și
urzeală
că e cu unelte/ tehnic
și e și complot
poate fi și
urzeală
Pe textul:
„Ghicitoare 496" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Context