Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
voiam să întreb: altul, nu-i?
Pe textul:
„când dormi nu ştii nimic de tine" de Ioan Postolache-Doljești
apoi, în liniște, în umbră, se desprind, se rup, se oferă
nu-s bucăți risipite inimile poeților, ciobite
trupul lor, despărțit, e loc de lumină,
în fiecare ciob colorat, alta
frumos!
Pe textul:
„când dormi nu ştii nimic de tine" de Ioan Postolache-Doljești
aștept bucureștenii să atace
(câlți în cap, e zicere preluată, dar îmi place)
Pe textul:
„Ghicitoare 498 " de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„culorile celor 89 de pași" de Stanica Ilie Viorel
Când ziua se lungea din propria lumină.”
aceste versuri sunt forța tractoare a poemului, aproape că nu-i loc să pleci din ele
cum ar fi călătoria cu trenul, dar stând în față, în locomotivă
dar, suntem călători prin versuri și din vagon, în vagon, aflăm facerile, prefacerile, rânduiala trecerii de vreme, cu toate efectele, aromele, chipurile sau închipuirile
cred că se potrivește mai bine titlul acesta
Pe textul:
„Prefaceri" de Nincu Mircea
nu știu de ce:)
dar o să scotocesc
Pe textul:
„Ghicitoare 498 " de Miclăuș Silvestru
în poză sunt brigadieri, elevi care terminaseră clasa a XI-a și au fost duși la canal “de bună voie”
se trezeau la 6 dimineața, puneau ținuta aia pe ei, încolonați, pas de defilare și cu cântec patriotic, traversau platoul taberei
mâncau “mâncare” la cantină și apoi, într-o remorcă, trasă de un tractor, plecau la muncă (lopata și roaba le erau armele)
supravegheați de activiștii de partid, iubeau timpul în alb și negru
Pe textul:
„culorile celor 89 de pași" de Stanica Ilie Viorel
uite așa mi-am adus aminte de text, să corectez primele versuri
în călătoriile mele
îți rezerv un loc la geam,
să-mi spui cum e lumea,
pentru că o vezi și îți pasă
mulțumesc
Pe textul:
„claustrofobie" de Stanica Ilie Viorel
uite ce bine că am intrat pe pagina ta
și ce întâmplare! ieri am scris și eu un text inspirat de o poză din vara anului ‘88 când, ultima vacanță de vară (după clasa a XI-a) ne-au luat-o cu japca, trimițându-ne la canal, brigadieri
nu știu dacă prin titlu ai dorit să spui ceva anume, sau este doar tristă ironie despre cum au cam ajuns și lupii paznici la stână
fix 33, cât pământean a fost, câte vertebre sunt
citit cu plăcere
recomand pentru că nu-i loc de uitare
Pe textul:
„Trei pescăruși dau deșteptarea la Pescărie" de Ioan-Mircea Popovici
cred că poți găsi un titlu mai inspirat
Pe textul:
„alzheimeir" de Ștefan Petrea
eu îl citesc “desagă” în sens figurat poate fi suflet, minte
dar, trecând peste îngaimărul ăla, la a doua, a treia (cred) citire, observ un poem super
am căutat zgaibăr și pe rezultate mi-a dat gaibăr. există zgaibăr?
arde focul și dorul în el, dar ea face pe uituca
greu moment, bine interpretat
“pederost” e altă licență? are ceva dacă e “pe de rost”?
că tare mult îmi place versul ăla cu relieful
îmi place și chestia cu mărul făcut licoare bahică
și cum refuză ea păcatul, gândindu-se la costul acestui păcat
ai jucat superb ideea în cuvinte
nu știu ce faci cu licențele alea, dar are mai mult plus prin contur, așa că…
Pe textul:
„alzheimeir" de Ștefan Petrea
și, la înălțimea gleznelor sale,
pe toate le voi plânge.”
această umilință înțeleasă, acceptată, descoperită
pe bucățica asta atât de mare aș construi mai pe îndelete
nici nu sunt sigur dacă versurile citate mai pot fi întregite cu ceva (pe măsura lor)
Pe textul:
„La înălțimea gleznelor" de Alexandru Mărchidan
ca pe o ironie fină la zbaterea celui care este văzut cum nu este
celui care spune surzilor
dar care a priceput că, folosind nada cu pricepere, din ignoranța auditorului, poate prinde… măcar un licurici, dacă nu un clar de lună
pentru că e ca o ghicitoare
și e provocatoare
că mi-e că se trece cu vederea prea ușor (mesajul, dacă o fi cel dibuit de mine, dacă-i altul atunci aflu și eu care e)
Recomand textul
(sunt bun de electrician în celulă?)
Pe textul:
„trăgătorii de elitre 1" de ana sofian
de la ea, merg înapoi, să văd cum, ce
despre ultima strofă spun doar atât:
era o scenă într-un film, parodie
un dictator ridica mâna, toți râdeau
la un semn, stop
mai mult nu zic, că poate am deslușit un sarcasm care există doar în mintea mea
Pe textul:
„trăgătorii de elitre 1" de ana sofian
e ceva, acolo
după seara de joacă, caut
Pe textul:
„trăgătorii de elitre 1" de ana sofian
arderea nu-ți este cer de odihnă
spun marinarii vâslind în mările timpului
orbește”
celelalte versuri sunt prinse-n forța de atracție a părții citate, ca un vârtej.
ai primit calea muntelui, nu l-ai căutat
m-a ajutat povestea ta, spusă pe ici colo, să aflu cuvintele
Pe textul:
„Niciodată " de Maria Elena Chindea
eu m-am împiedicat la “și timp”
văd “și-n timp” sau “și timpul”
de +++ este și-ar mai fi loc dacă nu ar fi atât gerunziu pe final, pare un
“enigme au”
“Ochii închideau”
nu știu cu numărul silabelor cum este, dacă sugestia ar fi ok
totuși, am mai spus și altădată, efortul constrângerilor formei fixe este de apreciat, mai ales atunci când tema este una neforțată de cuvinte, când transferă (mie) idee și metaforă
Pe textul:
„din amintiri mai cad bucăţi din tine" de Ștefan Petrea
fără de-altădată
o ghidușă,
invitație la un piculeț de mov
Pe textul:
„lujer nou" de Ioan Postolache-Doljești
