Stanica Ilie Viorel

despre aceste aspecte:

“ Iar dacă obiectul e mai lung, rezonanța nu se poate percepe cum trebuie.

De asemenea și o mână denivelată, mai ales, pe striație, poate produce prin apăsare efect în ureche, datorită golului urechii, până la locul unde se formează sunetul, observație.”

în scoica asta se vor auzi și turiștii din tailanda, cu all inclusiv la saloanele de masaj:)

e bună și gluma, nu mai fi încruntată.
prea iei în serios
în plus, scoate înevidență ghicitoarea
așa ajunge la subiecte fierbinți


eu am râs sănătos

merită să citiți comentariile!

cerumenului
dopul din ureche produce presiune și scapi de el cu ulei
“mirul” care e la melc

mirul fiind în ghilimele, bănuiesc că-i doar un indiciu, la figurat

eu acu’ m-am prins că-i ghicitoare.

am răspuns sincer, simplu, fără să mă documentez crezând că-i doar o invitație la discuție.

deci, e ghicitoare!

păi, să caut și eu soluția.

de auzit se aude
nu este o iluzie
discuția este alta: NU se aude marea,
ci un sunet care se inaginează ca fiind al mării

este aerul care circulă strecurat printre cap și scoică și se produce acel sunet (ecou) pe care imaginația îl percepe în acest fel

nu vreau să stric fantezia, dar și dacă pui o cană la ureche, cu puțină imaginație, auzi marea

Pamblică se scrie cu P mare

panglică

la noi se recepționează cu tam-tam metrul de autostradă:)

bandaj

“vapând” e de la văpaie?

are luna darul (spun unii), puterea (spun alții) să prindă în mirajul său nu doar materia ci și ființa

ne păstorește! cred că asta-i ideea de bază (transhumanța).

un tablou unde întâlnim fantasmele

după comentariu se dă start la vot
3,2,1…


votez pentru!

citit cu plăcere.

batista

care se pune și pe țambal:)

vată

câteva comentarii despre subiect
am concluzionat imediat (mai mult ca să nu mă las prins în anturajul “știrilor”)
în război, mutările sunt altfel decât pe tabla de șah, mult mai greu de anticipat sau de a fi înțelese, mai ales dacă esți chibiț și vezi totul în oglindă

măcar la șah, vezi tabla, știi unde se joacă

într-un război, doar știi că este, habar n-ai care este tabla

sau mă înșel?

cred că stă în textila aia
pe care o simt ca fiind

cânepa

din ea se fac câlți… și multe altele

tu faci parte din vreo bandă?

ești cu mascații?

după cum văd, se lasă și cu răni în cartierul tău, altfel, de ce pansament, plasturi etc.

ban da, dar banul n-aduce fericirea/ felicitările

cred că-i mai subtil de atât colegul Silvestru, dar să-l ispitim, poate îl atragem în capcană:)

și umilă recunoaștere, a ce ne-am fi dorit să fie semnul nostru pe traseul muritorilor, dacă am fi fost lăsați să scriem două rânduri în cartea destinului

știe El, editorul, ce să pună în vânzare.

mi-a plăcut și asta:

Sâmbăta morților

anul acesta s-au trezit devreme
căci iarna a fost mai blândă
şi stau pe marginea gropii
ca în nişte tranşee gata să iasă
prin vârfurile tăioase ale firelor de iarbă
la fel cum odinioară flăcăi
la sunetul gornistului să pornească atacul
în sfârşit se aude chemarea clopotarului
se pornesc nevăzuţi din toate colţurile cimitirului
fiecare primenit şi gătit de sărbătoare
să-şi primească ca pe-un tort aniversar
coliva iubirii recunoştiinţei şi a neuitării
frumos aşezată pe ciobul de lut
al cine ştie cărui strămoş
în coşuleţul din nuiele ce miroase a zăvoi
pe acelaşi ştergar brodat în borangic
de pe care mâncase la plug ori la coasă

coş lângă coş lumânare lângă lumânare
au umplut până la refuz biserica
dar sunt abătuţi şi parcă lăcrimează
sigur nu de la fumul de tămâie
degeaba încearcă preotul să-i înveselească
anunţând că învierea e mai aproape
privesc chiorâş spre coliva aceea patrată
deasupra căreia este ornată o hartă ciuntită
trei laturi colorate în roşu galben şi albastru
întrigă a patra latură mozaicată-n alb
fără a scoate-o vorbuliţă fiecare gândeşte trist
nu ştiu la cine dar romania viilor s-a predat

duminică liniștită

și-apoi, vom vedea ce o mai fi