SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
e mai reușită.
filozofie pe tema existenței (aș spune, cotidiene)
ideea din prima strofă o înțeleg, dar chiar am ajuns nefirești în a iubi?
să fie haosul revelația?
întrebări retorice, desigur.
murim de atâtea ori, zi de zi. să fie această sinucidere resemnarea? poate chiar mai mult, renunțarea.
finalul propune speranța, optimismul
cel puțin este loc, doar să învățăm.
o filozofie conturată în spațiu restrâns, folosind metafore care invită la meditație.
interesant
Pe textul:
„Stingheri" de ovidiu cristian dinica
din câte am putut observa, Emilian nu este un ins cu eul în colivie și acceptă părerile spuse verde în față
am mai observat că nici nu-i legat de metrică și rime (nici nu știu de ce s-a străduit aici, mai rău a făcut textului; aș păstra câteva rime, la distanță, pentru cursivitate și melodie)
textul însă (am spus mai devreme) are o idee și oferă o imagine, pe care le putem observa, sau interpreta
eu am ales rolul lunii, transpusă în păstor (cunoaștem faptul că luna are influențe pe aci’ , pe la noi)
aștept cu interes (observând intenție și pertinență) care vor fi părerile lui Ionuț cu privire la unele texte postate azi (nu mă refer la cele postate de mine)
spor și inspirație
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
în loc să se audă marea, se “aud” fanteziile
noapte bună
dar, să nu adormi supărată.
privește gluma
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
“ Iar dacă obiectul e mai lung, rezonanța nu se poate percepe cum trebuie.
De asemenea și o mână denivelată, mai ales, pe striație, poate produce prin apăsare efect în ureche, datorită golului urechii, până la locul unde se formează sunetul, observație.”
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
prea iei în serios
în plus, scoate înevidență ghicitoarea
așa ajunge la subiecte fierbinți
eu am râs sănătos
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
dopul din ureche produce presiune și scapi de el cu ulei
“mirul” care e la melc
mirul fiind în ghilimele, bănuiesc că-i doar un indiciu, la figurat
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
am răspuns sincer, simplu, fără să mă documentez crezând că-i doar o invitație la discuție.
deci, e ghicitoare!
păi, să caut și eu soluția.
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
nu este o iluzie
discuția este alta: NU se aude marea,
ci un sunet care se inaginează ca fiind al mării
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
nu vreau să stric fantezia, dar și dacă pui o cană la ureche, cu puțină imaginație, auzi marea
Pe textul:
„De ce se aude în scoică marea..." de Iulia Elize
la noi se recepționează cu tam-tam metrul de autostradă:)
Pe textul:
„ Ghicitoare 502" de Miclăuș Silvestru
are luna darul (spun unii), puterea (spun alții) să prindă în mirajul său nu doar materia ci și ființa
ne păstorește! cred că asta-i ideea de bază (transhumanța).
un tablou unde întâlnim fantasmele
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
3,2,1…
votez pentru!
citit cu plăcere.
Pe textul:
„premiu" de Ottilia Ardeleanu
am concluzionat imediat (mai mult ca să nu mă las prins în anturajul “știrilor”)
în război, mutările sunt altfel decât pe tabla de șah, mult mai greu de anticipat sau de a fi înțelese, mai ales dacă esți chibiț și vezi totul în oglindă
măcar la șah, vezi tabla, știi unde se joacă
într-un război, doar știi că este, habar n-ai care este tabla
sau mă înșel?
Pe textul:
„Excursia de weekend a lui Prigojin" de Dragoș Vișan
pe care o simt ca fiind
cânepa
din ea se fac câlți… și multe altele
Pe textul:
„ Ghicitoare 502" de Miclăuș Silvestru