Ielele pustiului
Când Luna strănută praful stelelor,
Pământul se transhumă în aurore;
Atunci începe-n pustiu dansul Ielelor
Nevăzute de zeii tainicelor ore...
Deşertu-i albit de frigul galactic,
Cadânele iadului îl ridică spre stele
Cu dansul deşănţat şi frenetic
În ritualul ştiut: Doar de ele...
Nimfe nebune scăpate din altar,
Preotesele unui rege-Zeu-blamat!
Se oferă flăcăilor vrăjiţi-Drept dar-
Amăgindu-i cu dulcele păcat...
Pierduţi în abis şi fără de scăpare
Vapând mirajul perverselor clipe
Se scaldă în ambrozie și veşnica visare,
Disperând cu minţile rătăcite...
Când Luna străluce-argintiu,
Când Pământu-i agitat de spirite rele:
Stai lângă buna ta zână-Nu în pustiu!
Să nu îți dorești a te-ncurca cu iele...
Emilian Oniciuc-19.09.2014
Revizuit: 25.06.2023
Prelucrare foto: E. L. Sursa fotografiilor: internetDespre aceasta lucrare
- Autor
- Emilian Lican
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Emilian Lican. “Ielele pustiului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-lican/poezie/14171641/ielele-pustiuluiComentarii (55)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A vapa nu vine de la văpaie. :)
De exemplu nu se spune eu fumez dintr-o țigară electronică-Sti de care din alea cu lichid, este valabil și la narghilea.
Curect este: Eu vapez dintr-o țigară electronică sau mă rog dintr-o narghilea...
Am mai folosit cuvântul acesta într-o altă poezie în care expresia este cam așa:
,,vapez clipa dintr-un abur..."
În fine... Apreciez cu recunoștință tot ce ai subliniat despre transhumanța aplicată în compunerea mea.
Cu dragă stimă pentru creațiile tale!
Dacă ar fi cineva interesat să pună versurile într-o baladă sau într-un folk-rock chiar și heavy metal, aș fi deacord să adaptez versurile... :)
Îți mulțumesc cu prețuire pentru semnul de lectură și înnobilarea compunerii mele cu steluță!
din câte am putut observa, Emilian nu este un ins cu eul în colivie și acceptă părerile spuse verde în față
am mai observat că nici nu-i legat de metrică și rime (nici nu știu de ce s-a străduit aici, mai rău a făcut textului; aș păstra câteva rime, la distanță, pentru cursivitate și melodie)
textul însă (am spus mai devreme) are o idee și oferă o imagine, pe care le putem observa, sau interpreta
eu am ales rolul lunii, transpusă în păstor (cunoaștem faptul că luna are influențe pe aci’ , pe la noi)
aștept cu interes (observând intenție și pertinență) care vor fi părerile lui Ionuț cu privire la unele texte postate azi (nu mă refer la cele postate de mine)
spor și inspirație
,,Clipe" întradevăr că nu rimează cu ,,rătăcite"
Alte asemenea asonanțe scot în evidență faptul că nu există poezia perfectă deoarece să fim serioși nu cred că orice gen de poezie are o regulă anume. Pot exista tehnici poetice, anumite structuri pe care se poate construi o versificație dar poezia nu are nici o regulă.
Este corect când afirmăm că poezia este emoție... Poetul, scriitorul este un transmițător de emoție. Acum o emoție reușește să fie transmisă pe marea majoritate a frecvențelor care pot fi recepționalte de la cel cu țâța-n gură până la cel care a trecut pe icre negre... Totuși asonanțele rezonează și drept urmare a apărut un ciob în cubul acestei poeizii pe care chiar nu m-am străduit deloc să o construiesc fără greșeli grave la rime și asonanțe deranjante pentru cei care se forțează să-i prindă frecvența, emoția... Nu am căutatat rimele cu lumânarea iar ce am dorit să transmit în modul cel mai liber al versului pornit din legende și suflet nu este pentru licențiații trmurători în sufletul lor poetic.
Ionuț Caragea, eu cred că mă pricep la ritm, măsură, prozodie și altele deoarece sunt tractorist iar la tractorul meu motorul se aude ca o poezie. Nu rezonezi cu ielele pustiului mergi tată și rezonează și invită pe profilul tău pe cei mai mari specialiști ai liricii...
Nu doream să continui conversația dar de dragul socializării îmi doresc să vă întreb:
-Care sunt criteriile dumneavoastră după care să stabiliți care compunere a colegilor noștri de pe Agonia este slăbuță, grăsuță sau din potrivă chiar superbă?
Ionuț, reușești să pari un tip antipatic, cu toate că (se pare) ai intenții bune. Probabil tonul sau faptul că nu observi că ceea ce reproșezi unora, practici și tu. N-ai acceptat (din ce am observat) nici o părere negativă cu referire la ceea ce scrii, fără să reacționezi acid. Gândește-te la treaba cu bârna.
Pare mai degrabă o frustare, nu o implicare, atitudinea ta.
Emilian, știi bine că textul tău este perfectibil. Eu cred că ai reușit un poem care oferă și metaforă și basm. Sincer, mă așteptam la o atitudine de genul “facem și noi ce putem”, fără intri în defensivă. Eu așa te-am simțit, ca o persoană care își asumă textele fără vreun de orgoliu de breaslă.
Este ceva personal?
Altfel, pace și prietenie. O zi frumoasă cu texte căt mai reușite și discuții constructive.
Ce am scris, priviți ca pe o părere. Nu îmi permit să dau sfaturi.
Este o vorbă:
Dacă aș fi avut atunci mintea de acum... :)
Nu am nimic cu Ionuț Caragea. Poate doar m-am iritat pe parcursul intervențiilor ,,profesioniste" ale
dumnealui, de poet, prozator, critic și mi-am adus aminte de Eminescu:
E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune..."
Ilie îți mulțumesc pentru medierea dialogului!
Domnule Stanica Ilie Viorel, prin comentariile pe care le-ați lăsat la textele mele ați demonstrat două lucruri: nu vă pricepeți deloc și sunteți foarte superficial. Și nu sunteți singurul. Ori, pe mine, nu mă ajută aceste cârcoteli amatoricești. Nu au nimic constructiv. Am tesat, mi s-a demonstrat acest lucru, m-am lămurit. Și am zis foarte clar, sunt aici să-i ajut pe cei care vor să progreseze. Simt că sunt dator acestui site pe care am debutat în 2002, pe vremea când mulți dintre voi nu erați pe aici. Și, să fim sinceri, eu nu am nevoie de steluțele voastre pe care voi vi le acordați reciproc și nici de genul de opinii pe care le lansați în subsolul textelor. Textele mele au trecut de filtrul criticilor literari, ceea ce este suficient. Că sunt bine receptate și în spațiul public, de exemplu pe rețelele sociale (acolo unde, dv. și alții nu aveți niciun feedback - v-am vizitat pagina și am constatat acets lucru), e un bonus. Din respect pentru prietenii mei mai vechi, care nu au dezvoltat sentimentul invidiei și al frustrării, voi lăsa câteva texte pe pagina mea. Dacă vor să citească mai mult și să lase comentarii, știu unde să mă găsească. Și, apropo, este normal să trezesc antipatie, pentru că nu conformez găștilor și mediocrității în care ele se zbat.
Dacă ar fi după mine, aș rade nivelul de 120 al tuturor amatorilor de pe acest site, acesta trebuind să fie acordat membrilor USR, criticilor literari, filologilor, autorilor care au obținut mari premii, nu unor amatori care își dau cu părerea asupra unor texte care le depășesc nivelul de pricepere și înțelegere. Am fost clar?
Mai citim și noi amatorii publicații, mai dăm și noi interviuri, mai participăm și noi la diverse activități culturale din păcate unii dintre noi mai lansăm și câte o carte...
Nu ați avut bunăvoința să îmi răspundeți la întrebare. Eu nu am întrebat ce vă califică sau vă abilitează să da-ți calificative. Repet întrebarea după care vă mai adrez o întrebare...
-Care sunt criteriile dumneavoastră pentru a da calificative unor compuneri ale colegilor noștri de pe Agonia?
În fine ultima întrebare:
În cele peste 100 de articole bănuiesc că în toate ați periat pe cei din USR(Uniunea Scriitorilor din România). Este adevărat?
sunt nepriceput- am spus asta de atâtea ori încât am înțeles și eu.
superficial? voi analiza acest aspect.
amator- evident!
nivel 120 exclusiv membrilor USR- bună sugestia:) nici nu demonstrează frustrare.
pagina de feisbuc, reacții… am în listă aprox. 5000 persoane (pescari, măturători de stradă, apicultori, avocați, scriitori, politicieni, contabili etc.), ar fi culmea să rezoneze altcineva decât vreo câțiva inși.
agonia, are un colectiv (bănuiesc că sunt persoane cu competențe în domeniu) care ia decizii. acordă nivelul unui utilizator pe baza unor criterii. în cazul meu o fi zis: ăsta nu știe nimic, e superficial, amator, dar… acu’ ce o fi după acel “dar”, habar n-am. le propun să îți ofere ție nivelul meu. eu pot să mă desfășor și cu nivel 50. chiar aș dori să revină pe site parte din membrii activi de prin perioada 2005 care, au devenit între timp și care, maturi și cu experiență, pot da replici și pot oferi aprecieri.
și ultima întrebare: câți dintre voi ați auzit de Ionuț Caragea? sunt eu un ignorant superficial, sau Ionuț Caragea e invizibil?
Dv ii intrebati pe ceilalti de pe Agonia daca au auzit de mine sau nu. Va sigur ca cei care citesc revistele literare au auzit. Sau cei de pe aici nu citesc revistele Convorbiri literare, Poezia, Miscarea literara, Acolada, Neuma, Caiete silvane, Nord literar, Banchetul, Caligraf, Euphorion, Portal Maiastra, Pro Saeculum, Sud etc etc??? Majoritatea sunt reviste importante, sub egida USR?
Prin intrebarile astea ridicole, nu faceti decat sa dovediti ca, da, nu cititi suficient de mult!!!
să se schimbe o gașcă cu o alta?
chiar aș dori să văd toți membrii USR activând pe acest site și doar ei să poată acorda steluțe (ce copilărie!). îmi imaginez ce dezbateri lipsite de orgolii ar fi.
au părăsit locul pentru că suntem prea mulți amatori, inculți, superficiali?
și unde s-au dus?
surpriză! lumea e plină de amatori, ignoranți, superficiali. să le reziști, asta e provocarea.
site-ul acesta are nevoie de trafic, e o afacere. nu m-a mituit nimeni ca să vorbesc mult și prost. e un loc unde evadez și, ce să vezi, interacționez. mai aflu și eu cât de ignorant sunt.
de exemplu, dacă nu era acest site habar nu aveam cine este Ionuț Caragea.
zic pas.
mie îmi este suficient.
Scuze Emilian, pentru discuția pe lângă subiect.
sper să lași textul astfel încât, peste timp, să putem evalua momentul
nu ajung nici la un NU al multor persoane cu calificare și competențe în literatură. Am spus deschis: sunt un necunoscător și incult. Cred că știu toți pe aici cine sunt și ce pot. Te simți mai bine dacă îmi tot spui cât de prost sunt?
SUNT PROST. ești mulțumit?
dar, am voie să fiu așa cum sunt, sau trebuie să îți cer voie?
vrei să impui anumite reguli pe site. TE SUSȚIN!!!
eu zic așa: să rămânem proștii cu drept de steluțar, dar să fie o elită de consacrați (ca tine) cu drept de VETO. eu pun steluța, tu o ștergi. Ce spui?
***
Ionuț Georgescu, chiar nu ai oferit steluță? Nașpa. Da’ ce, dai de la tine?
***
înainte de discuțiile astea am scris ceva, redau mai jos:
dilema cărții care n-a fost scrisă vreodată
în bula sa, cu forma unui castron, el stă și scrie, și scrie… aruncă litere pe pereți și acestea se întorc cuvinte, le prinde și le așează în versuri, fraze, după cum îl prinde chestiunea logistică de moment.
- eu scriu doar pentru mine! repetă ca și când s-ar strădui să facă precum cel care tocmai s-a lăsat de fumat. se încurajează, izbăvitor, să-și respecte statutul de mare scriitor, singuratic, prins în bula lui cu formă de castron.
bulibășeală în toată regula.
- cum așa!? se auzi o voce de prin fundul răsturnat al bulei. cum scrii doar pentru tine? manuscrisele alea, cum au ajuns la edituri? sponsorilor care au finanțat publicarea, cine le-a trimis cereri? banii ăia, plătiți pentru tiraj, din buzunarul propriu, de ce au fost plătiți? drepturi de autor ai încasat?
- nu.
-nu!? cum așa?
- nu s-au vândut decât vreo 3 sau 4 exemplare. pentru atât, nu ți se transferă drepturi de autor. mai mult ar fi comisionul bancar pentru transferul banilor.
- dar, dacă s-ar vinde vreo 10.000 de exemplare, ai primi banii?
- ce glumă! am tipărit doar 1.000 de exemplare. m-ar fi costat prea mult un tiraj mai mare.
- ipotetic, ziceam.
- păi… da. sigur că la o asemenea vânzare aș fi primit bani.
- i-ai fi donat?
- de ce să-i donez?
- ca să poți spune că scrii doar pentru tine. altfel de ce ai publica? de ce ai folosi spațiul public pentru a posta textele?
- aaa, păi nu așa…
- dar cum? ce poezie este aia care nu este citită? ce roman este acela, dacă rămâne un manuscris? emoția scriitorului îi aparține, nu o poate oferi, nu poate cere să fie înțeleasă, doar speră. speră ca cititorii să rezoneze, să primească darul, să-l pomenească pe el, scriitorul.
***
premoniții:)
"drept de VETO. eu pun steluța, tu o ștergi. Ce spui?"
Nu, nu asta e solutia. Solutia este urmatoarea. NIMENI nu nivel de 120 sa nu aiba dreptul sa insteleze un text al unei persoane cu acelasi nivel sau mai mare. Sa dispara, in acest fel, orice reciprocitate. Daca la acest nivel, de 120, raman chiar si cei mai putin priceputi, sa existe un nivel superior, al celor din USR, critici, filologi, premiati la marile concursuri, care sa insteleze cu steluta rosie textele celor cu nivel de 120, astfel incat, si acestia sa se poate bucura.
Cei cu nivel mai mare de 120 sa isi asume faptul ca nu au nevoie de niciun fel de recompensare, ei fiind deja recunoscuti in lumea literara. Singura lor recompensa sa fie respectul cititorilor, limbajul lor lipsit de atacuri si mitocanii, atunci cand acestia vin cu comentarii constructive.
De exemplu eu mai am două texte care se află în pagină de autor și oricât mă străduiesc numai nu pot să le trec pe prima pagină și gata... Eu sunt foarte sever cu mine însumi și știu că se ascund probleme adevărate în acele compuneri care mă ambiționează să le revăd din nou și poate că într-o zi vor corespunde din punct de vedere literar.
Este falsă afirmația dumneavoastră că aici ne înstelăm reciproc iar tot ceea ce comentați mă duce cu gândul că sunteți reactivat nu numai de USR-uniunea, dar și de USR-partidul sau mai știu eu ce formațiune haștagistă, rezistă, progresistă, globalistă... Ei bine mă bucur că, măcar, în cultura românească globalizarea voastră culturală întâmpină rezistență chiar și aici pe poezie.ro
Sunt mândru că fac parte din ,,gașca", grupul cenaclului virtual Agonia dar cine știe în ce direcție poate fi îndreptată, de către administratorii acestui site, această mișcare cu adevărat literară din România...
prima oară am cunoscut-o
pe timpul primăverii
abia venise pe lume
era fragedă și cuminte
obrajii ei străluceau
ca smaraldul
creanga o ținea strâns la piept
alăptând-o cu sevă
soarele se juca cu ea
ajutând-o totodată să crească
vântul îi spunea povești
aduse din toate cele patru
colțuri ale lumii
Crișul îi fredona
o melodie-n surdină
am mângâiat-o cu grijă
așa cum se mângâie un copil
s-a bucurat cu toate că aflase deja
cât de nedrepți sunt unii oameni
cu arborii, cu pădurile
i-am promis că voi reveni
și m-am ținut de cuvânt
pe timpul verii
era deja la maturitate
după nervurile sale puternice
se vedea că-și trăiește viața din plin
am atins-o ușor
așa ca un salut prietenesc
s-a bucurat din nou
o bucurie fără cuvinte
pe care o simțeam
până la rădăcinile
sufletului
ne-am revăzut în octombrie
culoarea ei se schimbase
chiar și mie îmi apăruseră
câteva fire albe
am atins-o și m-a întrebat
despre viața de dincolo
eu fiind mai bine familiarizat
cu pământul
i-am spus să stea liniștită
i-am povestit despre transformare
despre ciclicitate
despre rădăcina copacului
prin care ea va urca
și va da naștere altei frunze
am simțit-o împăcată
pregătită pentru ultimul dans
în brațele vântului
și totuși, înainte de despărțire
m-a întrebat:
tu, tot poet ai fost înainte?
Am tresărit de câteva ori, plăcut, atunci când unele persoane mi-au apreciat vreun text, sau parte din acesta.
Am și unele persoane în lista mea, de la care aștept păreri, nu le-am nominalizat și nu o voi face. Când acele persoane își spun părerea (bună, rea, cum o fi) tresar, cu plăcere.
Mă feresc să ofer steluțe persoanelor. Pentru mine steluța aceea este o recomandare a textului.
Nu sunt naiv. Părerea ta despre mine, ca autor de texte, o respect, caut să înțeleg ce anume te determină să judeci astfel (căci ai depășit stadiul de critică și analiză, faci judecăți de valoare), așa cum orice steluță pusă pe vreun text de al meu o primesc cu jenă, dar și cu speranța că poate e meritată, mai mult decât simbolistic.
Este o vreme lungă de când postez totul (aproape totul) la categoria “personale” pentru că mi-ar fi rușine să mă consider poet. Și nu dintr-o falsă modestie, ci înțelegând, observând care sunt diferențele de valoare între unul ca mine și adevărații poeți.
Nici o organizație, nici un premiu, nici o diplomă, nu va face dintr-un autor (pentru mine) un poet, dacă eu nu-l simt ca fiind unul. Dar nici nu voi umili pe cineva cu aere de erudit.
Să scrii versuri, rânduri, rânduri, este ușor. Să pui suflet, emoție, sinceritate în ceea ce scrii, nu-i tocmai lesne. Să le poți pe toate, presupune să fii talentat și dacă mai ai șansa să te citeze cineva, chiar dacă nu-și aduce aminte numele, atunci poți spune că ești poet.
Da! Sunt de acord să vă ofere drept de veto celor supradimensionați în știința aceasta. Dacă este în interesul site-ului, de ce nu?
numără tu câte stele îți sunt dator, sau poate invers
știi cum e, datoria e ca râia
și repede, repede, până se schimbă regulile
PS: valabil și pentru ceilalți steluțari. Cine nu-mi dă steluțele va fi scos din gașcă.
Gașca Agonicilor Steluțari- GAS (sună mai bibe decât usr, nu?)
până acum se identifică doi membri: eu și Emilian (Georgescu doar profită, aveți grijă).
să strigăm catalogul, să ne cunoaștem
Nu știu sigur dacă mai multe sau mai puține.
Nu îmi amintesc ca tu să îmi fi înnobilat vreun text cu steluță... :)
Oricum nu îmi ești dator cu nimic!
Îți recuoscător pentru lectura și critica pozitivă sau negativă care m-a ajutat să cresc literar!
eu, crescut din mamă cu 4 clase, din bunică analfabetă
eu, crescut pe maidan, cu bătaia în loc de vorbă (și dam, și luam)
eu, crescut ca ciuperca pe bălegar, într-o familie cu părinți divorțați, într-un oraș al găștilor de cartier
eu, al patrulea dintre cei 5 copii născuți vii, al doilea dintre cei în viață
eu, siderurgistrul, brigadierul…
eu, cu legitimație de boxer
eu, cu Cibernetica făcută la ASE, în cămine, prin Vitan
eu, care am pus țigla pe acoperișului castelului din Hunedoara, ca să petrec anul fără foame
eu, cu conservele în traistă, dormind lângă foc, fără cort, la Mahmudia, sau în Costinești pe căsuțele de piatră
eu, expertul contabil ce-am devenit
eu, inspectorul fiscal
eu, părintele a trei băieți
eu, cu jumătatea mea de veac trecută
eu, cu greșelile mele umane
eu, atât de la fel ca toți, atât de diferit
calm?
nu sunt calm, doar mi-e rușine.
trăiesc speranța că într-un astfel de mediu, oamenii sunt valoroși.
Poate într-o zi când zbuciumul meu interior va da pe dinafară o să scriu și eu o poezie despre: ,,EU".
Absolut superb!
Sunt onorat că ai postat aceste versuri aici!
-Vă rog să ne nominalizați poeții și scriitorii care au plecat de pe Agonia.
"absente benefice
angela furtuna
[26.Jun.09 15:28]
Subsolul paginii mele nu mai este deschis nimanui. Niciodata. La textele mele, cu ani in urma, nu s-au facut analize de text, ci atacuri antisemite. Sau atacuri la persoana. Asa ca, pas.
In absenta unor moderari credibile, care sa fie facute de indivizi competenti si responsabili, nu ma intereseaza partea de for a acestui site, ori partea de dragalasenii si frectii online. Scopul dvs. aici este de a dialoga in grupul dvs. de presiune si de a construi cultul personalitatii, in timp ce scopul meu este doar de a transmite un mic semnal de piata (de carte, de evenimente, de idei). Pe mine nu ma intereseaza Puterea, fie ca e a dvs. ori a altuia, care, vremelnic, are un delir de grandoare.
Pretind si ofer un anumit standard de asumare a unei constiinte estetice, dar pentru a dori un dialog ar mai fi necesara si interesarea mea, ceea ce este putin probabil ca se va mai produce vreodata pe Agonia."
PS. Dacă vreți să vedeți numărul uriaș de scriitori care au plecat de pe Agonia, intrați pe membri, dați pe All, verificați-i pe cei care au multe texte publicate, și vedeți când au postat ultima oară. Eu, din respect, pt că nu știți multe de pe acest site, v-am dat un exemplu de scriitor hărțuit, atacat la persoană. Dacă am fi avut 10 de Angela Furtună azi pe Agonia, ce câștig! Acum, vă rog să mă scuzați, dar chiar nu mai am chef de această discuție. Nu știu dacă lucrurile se vor schimba vreodată pe Agonia, fiindcă găștile, dintotdeauna, și-au apărat propria mediocritate, atacând și izgonind tot ce era valoros.

are luna darul (spun unii), puterea (spun alții) să prindă în mirajul său nu doar materia ci și ființa
ne păstorește! cred că asta-i ideea de bază (transhumanța).
un tablou unde întâlnim fantasmele