Stanica Ilie Viorel

este un poem frumos
de la titlul atât de sugestiv
de la visul (pe care eu îl înțeleg ca pe dorință de a avea un copil) împlinit,
la pruncul ce-și soarbe iubirea
femeia care a visat și care a rămas o visătoare

aproape că aș mai fi vrut să fie spuse

este!

aș fi încheiat cu “atât de dor îmi e”
dacă nu exista explicația autoarei nu făceam legătura între versuri și le-aș fi văzut ca pe aforisme fără legătură între ele, cum spune Ionuț.

probabil că autoarea dorește subtilitatea, dar, repet, după explicațiile sale văd altfel textul și îmi pare chiar o expunere reușită a tristeții pribeagului


frumos!

am corectat, modificat
am dorit acea trecere printr-o ambiguitate intenționată, dar nu s-a legat mai mult de un vers
undeva ar fi fost indicat puncte de suspensie, dar ar fi fost prea multe frânturi de gânduri

are legătură cu trecerile prin viața-mi, unde s-a aflat și sora


mulțumesc pentru opinii și sfaturi

Scorțeanca

cel puțin așa zice sursa
acu’ văd că e sat, nu comună


mai atent fiind, am dat de Boldu

se băteau bolduri?

ar rezulta că răspunsul este scoarță

se umpleau găurile cu o scoarță anume?
sau se făcea un chit din scoarță pisată și amestecată cu ceva?

nu avem timp să luăm din muțenia clopotului
stăm cu limba de lemn, în surd, până la apus
poate că acesta e destinul omului
ori, poate, chiar n-are nimic de spus

emoționant și adevărat până la o lacrimă, ascunsă
dar, tot s-a furișat.

este superb acest poem!

(aș căuta, pentru desăvârșire, ceva în loc de “ca gândul” poate “cum gândul”

oricum, a făcut piele de găină pe mine
aproape că e chiar vibrația pe care o simți ascultând toaca

felicitări!

administratorul blocului din cartierul celor
ce și-au pus tapet pe pereți
cu franjuri arcuiți
codițe de purcelași
a convocat ședință
pe ordinea de zi: achiziția de cocini
și niște belciuge
doar că
a lipsit condica de prezență
și ochii curioși pe la geam
n-a fost cvorum

a rămas fiecare în cocina lui

celălalt eu și teama care îl însoțește se întrepătrund cu eul prim până îi ia locul

interesantă interpretarea ta
îmi și oferă imagina eleganței
bănuind că la un anumit gen de dans se referă

întreb: sunt necesare acele semne de exclamare?

cu sinceritate:)

exemplu:
“o parte e de partea…”
din opinia postată

înțelegeți substanța, ignorați cuvintele:)

“N-ai văzut lacrima salciei când soarele-o arde?”
pentru a simți rima, am recitat cu voce
la versul ăsta am zis cu vocea “pierde”, ochii și mintea îmi spuneau că “arde”

“N-ai văzut lacrima salciei, sub soare o pierde” (așa îmi rezultă, sau ceva similar)

“de la o poștă se vede că-i palid, nu prea musculos“—— nu prea musculos, mi-a stricat din imaginea plăcut interpretată, alături de acest dialog în care o parte e de partea substanței, o alta, de partea cuvintelor
poate “deloc sinuos”, ceva mai cu substanță (să fie echilibru între substanță si cuvânt și în acest final de vers)

văd că și la ultimul vers ai folosit acel tip de rimă (nu știu să o numesc tehnic), ca și la “arde”
posibil să fie tehnic ok, dar mie mi-a stricat melodia

altfel, o poezie plăcută
rar am văzut pe aici astfel de poezii, cu versuri lungi, bine rimate și ritmate
(cred că ieri am citit unul), dar și cu o temă/idee cap-coadă

nu știu ce să zic, dacă despre cele două rime care îmi strică melodia ar fi, poate, doar un moft (moftul meu, plăcerea melodiei), despre “musculos” (înțelegându-l) parcă îmi rupe povestea, chiar dacă cuvântul este acoperit de substanță, ulterior fiind legat (ombilical) de sens prin perechea zmei/zmeoaice

frumos cântecul tău

mă rog să ți se îndeplinească dorințele

să fie mulți ani cu sănătate și bucurii pentru toți

mulțumesc

vă mulțumesc
o zi frumoasă, cu ploi, dar fără ploi în noi

cu drag

cred că fiind în acord cu timpul, acolo ar trebui cel/acel 20%

amintirea a… celor care au fost,
contemplarea a… ceea ce este,
împăcare cu ceea ce va fi

frumos poem!
și nici nu-i ceva de ghicit, este doar sinceritate

sănătate!

găurile se umpleau cu ceară de albine, poate rășină, ori clei de pom (clei de prun)

numai bine!

este simbolul renașterii

în sensul interpretării pe care am prezentat-o nimic nu este pus la întâmplare în acest poem
nu sunt vorbe goale
e o construcție care merită apreciere

am vrut să mă abțin, o vreme, de la scoate în evidență vreun text cu steluță
până îmi luam nota de trecere de la corigență

acum mi-am amintit că atunci când mi s-a acordat nivelul am spus că nu am pricepere pentru un astfel de nivel, ci că, altceva decât comentarii sincere nu pot oferi

mi s-a spus de către Bogdan că pentru asta mi s-a acordat nivelul

deci, cu sinceritate, înainte!

Felicitări, Ștefan!

Pe-afară-i noapte, tremură şi-atomul,—— la început a fost întuneric, atomul tremurând e elementul primar
Pe geamuri intră bezna şi mă sperii...
S-a dus şi cina sub cortina serii
Şi mult îmi vine a culege Pomul——— eul capătă conștiința de sine și vrea să culeagă din pomul cunoașterii

Al stelelor veşmânt de frici îl perii
Curat să îl îmbrace-n basme omul
Adânc în mine ce-şi zideşte domul
Spre-a-mpărăţi de feerii imperii.——— a făcut-o! dă interpretare cu propria conștiință, de om; biserica cea mare se zidește în sine cu o misiune bine definită: imperiilor să le ofere feerii


Să uit tenebra, sus, în frig de Dochii
Arunc al existenţei mele strai
Să pot domni în cer, încet, cu ochii.——— alege ca de 1 martie (înțeleg că atunci e baba Dochia) să dezbrace straiul omenesc, să uite întunecatul drum al existenței umane, să revină la existența spirituală

Femeie, uneori te întâmplai
Şi după coastă scotoceam sub rochii,
Nocturn mă tem dar coborât e rai.—— lasă bilet femeii, drept destăinuire a ceea ce a însemnat femeia în viața sa; se teme noaptea (încă de păcatul/ispita ce-l încearcă), “dar coborât e rai”—— are divinul în sine, nu mai poate cădea în păcat

le interpretez în sensul de “lamă”/“tăios”
emoționant poemul tău

plăcut