Stanica Ilie Viorel

hai, bre, că așa a evoluat poezia, de fapt!
când îi dădea ăla o palmă, ea credea că-i rimă
apoi îi dădea și ea o piatră în cap și el credea că-i cântec
ritualul nu a trecut prin dans, mișcările erau,în fapt, poezia vremurilot
apoi au adăugat, au adăugat…
a venit unul nesătul și s-a tot mișcat, altfel, mai delicat
fără palme, șuturi și alte alea
atunci a fost vremea emancipării și i-au zis dans

dacă mă contrazici, te invit la un dans ca pe vremuri
dar eu dau cu piatra, nu tu:)

citind mai cu atenție îmi dau seama că doar eu sunt confuz

textul spune clar că personajul plutește și copii sar de pe “o” (poate ar trebui adăugat acest “o plută”) plută

numai bine și la scăldat, că-i vremea:)

copiii râd și se urcă iar pe plută

un pic confuz

credeam că personajul stătea în ceea ce spunem “plută” (ca procedeu de plutire/înot) și că năstrușnicii l-au stropit prin joaca lor
apoi, într-un final, personajul râde și “se urcă” (la figurat) iar pe plută

este un poem frumos
de la titlul atât de sugestiv
de la visul (pe care eu îl înțeleg ca pe dorință de a avea un copil) împlinit,
la pruncul ce-și soarbe iubirea
femeia care a visat și care a rămas o visătoare

aproape că aș mai fi vrut să fie spuse

este!

aș fi încheiat cu “atât de dor îmi e”
dacă nu exista explicația autoarei nu făceam legătura între versuri și le-aș fi văzut ca pe aforisme fără legătură între ele, cum spune Ionuț.

probabil că autoarea dorește subtilitatea, dar, repet, după explicațiile sale văd altfel textul și îmi pare chiar o expunere reușită a tristeții pribeagului


frumos!

am corectat, modificat
am dorit acea trecere printr-o ambiguitate intenționată, dar nu s-a legat mai mult de un vers
undeva ar fi fost indicat puncte de suspensie, dar ar fi fost prea multe frânturi de gânduri

are legătură cu trecerile prin viața-mi, unde s-a aflat și sora


mulțumesc pentru opinii și sfaturi

Scorțeanca

cel puțin așa zice sursa
acu’ văd că e sat, nu comună


mai atent fiind, am dat de Boldu

se băteau bolduri?

ar rezulta că răspunsul este scoarță

se umpleau găurile cu o scoarță anume?
sau se făcea un chit din scoarță pisată și amestecată cu ceva?

nu avem timp să luăm din muțenia clopotului
stăm cu limba de lemn, în surd, până la apus
poate că acesta e destinul omului
ori, poate, chiar n-are nimic de spus

emoționant și adevărat până la o lacrimă, ascunsă
dar, tot s-a furișat.

este superb acest poem!

(aș căuta, pentru desăvârșire, ceva în loc de “ca gândul” poate “cum gândul”

oricum, a făcut piele de găină pe mine
aproape că e chiar vibrația pe care o simți ascultând toaca

felicitări!

administratorul blocului din cartierul celor
ce și-au pus tapet pe pereți
cu franjuri arcuiți
codițe de purcelași
a convocat ședință
pe ordinea de zi: achiziția de cocini
și niște belciuge
doar că
a lipsit condica de prezență
și ochii curioși pe la geam
n-a fost cvorum

a rămas fiecare în cocina lui

celălalt eu și teama care îl însoțește se întrepătrund cu eul prim până îi ia locul

interesantă interpretarea ta
îmi și oferă imagina eleganței
bănuind că la un anumit gen de dans se referă

întreb: sunt necesare acele semne de exclamare?

cu sinceritate:)

exemplu:
“o parte e de partea…”
din opinia postată

înțelegeți substanța, ignorați cuvintele:)

“N-ai văzut lacrima salciei când soarele-o arde?”
pentru a simți rima, am recitat cu voce
la versul ăsta am zis cu vocea “pierde”, ochii și mintea îmi spuneau că “arde”

“N-ai văzut lacrima salciei, sub soare o pierde” (așa îmi rezultă, sau ceva similar)

“de la o poștă se vede că-i palid, nu prea musculos“—— nu prea musculos, mi-a stricat din imaginea plăcut interpretată, alături de acest dialog în care o parte e de partea substanței, o alta, de partea cuvintelor
poate “deloc sinuos”, ceva mai cu substanță (să fie echilibru între substanță si cuvânt și în acest final de vers)

văd că și la ultimul vers ai folosit acel tip de rimă (nu știu să o numesc tehnic), ca și la “arde”
posibil să fie tehnic ok, dar mie mi-a stricat melodia

altfel, o poezie plăcută
rar am văzut pe aici astfel de poezii, cu versuri lungi, bine rimate și ritmate
(cred că ieri am citit unul), dar și cu o temă/idee cap-coadă

nu știu ce să zic, dacă despre cele două rime care îmi strică melodia ar fi, poate, doar un moft (moftul meu, plăcerea melodiei), despre “musculos” (înțelegându-l) parcă îmi rupe povestea, chiar dacă cuvântul este acoperit de substanță, ulterior fiind legat (ombilical) de sens prin perechea zmei/zmeoaice

frumos cântecul tău

mă rog să ți se îndeplinească dorințele

să fie mulți ani cu sănătate și bucurii pentru toți

mulțumesc

vă mulțumesc
o zi frumoasă, cu ploi, dar fără ploi în noi

cu drag

cred că fiind în acord cu timpul, acolo ar trebui cel/acel 20%

amintirea a… celor care au fost,
contemplarea a… ceea ce este,
împăcare cu ceea ce va fi

frumos poem!
și nici nu-i ceva de ghicit, este doar sinceritate

sănătate!

găurile se umpleau cu ceară de albine, poate rășină, ori clei de pom (clei de prun)

numai bine!