Pe-afară-i noapte, tremură şi-atomul

Probabil autorul vrea să spună că acum își caută coasta ca să vadă la ce femeie este închipuindu-se un Adam modern din zilele noastre

Pe-afară-i noapte, tremură şi-atomul,—— la început a fost întuneric, atomul tremurând e elementul primar
Pe geamuri intră bezna şi mă sperii...
S-a dus şi cina sub cortina serii
Şi mult îmi vine a culege Pomul——— eul capătă conștiința de sine și vrea să culeagă din pomul cunoașterii

Al stelelor veşmânt de frici îl perii
Curat să îl îmbrace-n basme omul
Adânc în mine ce-şi zideşte domul
Spre-a-mpărăţi de feerii imperii.——— a făcut-o! dă interpretare cu propria conștiință, de om; biserica cea mare se zidește în sine cu o misiune bine definită: imperiilor să le ofere feerii


Să uit tenebra, sus, în frig de Dochii
Arunc al existenţei mele strai
Să pot domni în cer, încet, cu ochii.——— alege ca de 1 martie (înțeleg că atunci e baba Dochia) să dezbrace straiul omenesc, să uite întunecatul drum al existenței umane, să revină la existența spirituală

Femeie, uneori te întâmplai
Şi după coastă scotoceam sub rochii,
Nocturn mă tem dar coborât e rai.—— lasă bilet femeii, drept destăinuire a ceea ce a însemnat femeia în viața sa; se teme noaptea (încă de păcatul/ispita ce-l încearcă), “dar coborât e rai”—— are divinul în sine, nu mai poate cădea în păcat

Domnule Chiripuci,
se poate spune şi aşa...
Mulţumesc!

Domnule Stanica,
mulţumesc de disecţie şi stea!
LA MULŢI ANI de ziua numelui!