Stanica Ilie Viorel

dar cu bărbatul ce ai?:)
văd că nu ai observat atenționarea

trebuie corectat acel “băbat”

ai putea păstra textul, schimbând forma

îmi creez tacticos o altă identitate,
un eu superior, desăvârșit,
căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,
începând cu oglinda din camera de zi
care mă cunoaște cel mai bine când plâng;
știu, trăiesc din poezie și resturi de pâine,
cu toată claia de amintiri căzute peste mine.

am învățat să înot în lacrimi ca într-un râu,
să mă spăl de păcate cu apa lui;
singurătatea doarme cuminte în patul meu îngust,
ca un băbat care vine obosit de la muncă
și adoarme cu bocancii în picioare.

se leagă imaginea plânsului (lacrimi) de pat, de multe ori râul de lacrimi are albia în pat, acolo este și singurătatea care doarme cuminte, putem presupune și ea printre lacrimi.

spor!

băbat*

“ îmi creez tacticos o altă identitate,
un eu superior, desăvârșit,
căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,
începând cu oglinda din camera de zi
care mă cunoaște cel mai bine când plâng.

știu, trăiesc din poezie și resturi de pâine,
cu toată claia de amintiri căzute peste mine,”

este foarte reușită această parte

“ am învățat să înot în lacrimi ca într-un râu,
să mă spăl de păcate cu apa lor.”

aici, râul de lacrimi este o propunere care îmi pare des întâlnită (posibil să mă înșel)
… cu apa lor, cumva pleonastic (dacă pot spune așa), este evident că se folosește apa pentru spălare
să mă spăl de păcate în el (el, râul)

ultimele strofe îmi par desprinse de ideea de început, alt spectru

spor

pixul

Când vei publica romanul, cumpăr cartea și eu, cu pixul voi scrie numele personajului Anton, peste cel ales de tine. De dragul primului născut din imaginație:)

din lumină e verde și de la vânt morișcă (joacă)
:)
vezi frunza?
și de aici să te ții interpretări: o fi frunza din mine, lumina altă lumină, jocul alt joc…

cine o ști…

foarte bune observațiile tale
dezacordul acela, evident

versurile fără nimic poetic care ofereau o concluzie fără rost

cât despre adăpat, nu știu
acolo voi căuta ceva care să-mi poată înlocui sensul
frunza se adapă cu lumină este rostul fotosintezei care se leagă cu verdele din următorul vers
văd eu dacă găsesc ceva mai bun

mulțumesc

când se mai folosesc nume proprii pentru personaje să se adauge și inițiala tatălui, ca să nu fie confuzii

nu este un reproș
extras din Reguli:
- Recomandări pentru înscrierea de texte:
d. Nu introduceţi mai mult de trei texte de aceeaşi natură pe zi. În cazul în care introduceţi masiv texte în site, riscaţi ca textele să ajungă "exilate" temporar în pagina voastră de autor, indiferent de nivelul de acces.

degajarea/nonșalanța în fața unei stări care, de cele mai multe ori, ne oferă angoase, insomnia

călătoria în timpuri și interpretarea poetică a unor gânduri răsucite
redescoperirea

apoi finalul cu referire la alt eu

cel mai bine este când totul se termină cu bine

“blând” lasă acea senzație de liniște și împăcare

ale altora…
or mai fi greșeli, scuze

Ștefan Petrea
îi citesc “sonatele” mai mereu
caut să îi fiu de folos lăsând o părere
azi m-am trezit cu “dureri de burtă”

nu a lăsat (cred că nu mă înșel) vreun semn pe vreun text de-al meu
măcar unul de genul “am citit, e zero textul”
nimic!

nu mai vorbesc de “nivelul guru”
acolo se deschid ușile doar într-un club exclusivist
nu o spun cu regret, eu oricum stau cu ochii pe ei și fur meserie:)

dar, deh… orgoliile spațiului din bulă

pe mine mă bucură locu, tu scrie că eu te citesc și dacă acum nu or conta părerile mele, lipsite de competențe critice, vreodată, când încasezi drepturile de autor (la cât mai mult!) un bănuț o fi și de la mine.

cu respect!

sincer, caut să evit (de exemplu astăzi aș fi spus ceva pe textele lui Leo, dar dacă mi-a pus o steluță, am preferat să trec neobservat pe pagina lui)

acum, cred că ar fi și nepoliticos (mă refer la mine) să nu întorc o vizită. eu privesc locul ca pe un atelier și cred că cei care scriu pe aici chiar își doresc să afle părerile

am observat și că părerile mele uneori nu contează, chiar și dacă au fost însoțite de câte o stea (am primit- alături de tine, îmi amintesc- un mulțumesc sec, apoi autorul altcuiva i-a mulțumit adăugând cât de importantă este părerea aceluia pentru el. nu contest că părerile unora chiar sunt mai importante decât a altora. dar în contextul respectiv am tradus acel mulțumesc sec ca pe un fel de amabilitate care suna cam așa “oricum nu mă interesează steluțele și părerile voastre”, altfel s-ar fi exprimat celuilalt “părerile cititorilor sunt importante pentru mine, dar a ta în mod special”)

nu pot să neg că prefer interacțiunea, dezbaterile
deci, acolo unde ușa este trântită în nas, sau unde ești ignorat, ori deranjezi, ce aș căuta? citesc în mod discret

subiectivismul este asumat. eu sunt subiectiv. nu am cum altfel.
nu am competențe astfel încât să pot face evaluări și, deci, exprim păreri care nu pot fi altfel decât subiective

o zi frumoasă!

poartă amprenta durerii
ne este și un exemplu că poezia este leac și cine află drumul cuvintelor scrise este un călător viu pe cale

“ Lumânărare devenit-au crezuri ”
versul acesta, se vrea a fi o licență?

resemnarea, un act de abdicare, aproape autentificat, recunoscut sub semnătură

leacul este iluzoriu, dar omul este dispus să plătească, atât de integrat este în vremea de afară

în felul tău, așa cum ne-ai obișnuit, cuvinte puține, dar încărcate

m-au întristat versurile astea, aș vrea să cred că nu-i loc pentru așa ceva

toate cele bune, Teodor!

propunere de recitare:
și-am să mă explic (se recită oftând)
șiiii-am să mă explic (pe și-ul lung se eliberează năduful/ supărarea)
pe jos mergeam
calul după mine
după el doar praful
că așa-i viața omului
a învățat să se roage (pauză lungă, ca atunci când îți amintești rugăciunile)
să se roage (dai ușor din cap, aprobator)
altceva nu-i de nevoie

:) oricum, e la liber interpretarea

Da, este un text care, mai degrabă, poate fi perceput ca idee de o generație (așa cum spune Leo, în comentariul său)
Este un text pe care îl simt, pe care l-am construit exact ca pe o punte (a observat Leo colbul, aș pune în evidență și albul finalului)
Bucuros să aflu că place.

Leo, mulțumesc pentru apreciere. Las și eu semn al existenței proprii, în emoția care mă încarcă.
N-aș putea rivaliza cu alte stiluri în condițiile eu sunt “cugetător” de sine. Spre deosebire de cei care au studii în materie, cultură și care construiesc propria desăvârșire, eu nu mi-am propus decât să stabilesc legătura dintre mine și bucuria de a scrie.

cu drag, vouă!

naratorul spune că
“ A întors Filip căruța. Ne-am chinuit toți trei să urcăm peștele în căruță. N-am putut, oricât ne-am străduit. Mâinile ne lunecau pe solzii somnului.”

toate cele bune!

îți recomand să recitești comentariul meu
nimic din ce ai concluzionat nu am spus acolo

dacă simți că un text, oricare, îți este aproape, nu băga în seamă părerile (ale mele sunt doar PĂRERI), dar nu pune cuvinte/ sensuri, acolo unde n-au fost puse de altcineva (mă refer la situația asta, în care ai interpretat total pe lângă comentariul meu)

nu trebuie să scrii sub o formă sau alta ca să-mi cadă mie bine la stomac, nu sufăr de grețuri
dacă te interesează părerile mele, voi continua să ți le prezint, dacă nu te interesează, spune-mi

ciudată replica ta

în fine

simplă existență*

Maria,
interpretările tale mereu cu profunzime, fără să lase loc de îndoială cu privire la sinceritatea cuvintelor.
Mulțumesc.

Ionuț,
simpla e istență în simplitatea-mi. Mă bucur să aflu că ți-a plăcut

despre stele: dacă nu mai sunt posturi, îl eliberez pe al meu. Doar atât trebuie să știi, nivelul meu s-a oferit cu o fișă a postului pe care scrie “sinceritate”

eu nu semnez condica de prezență.

unii se supără pentru că vorbesc cu alții
unii că de ce le vorbesc lor
alții își spun: la cât este de incult și băgăcios de seamă, nu merită atenția
eu, nu caut validare, primesc să ofer cu drag steluțe atunci când textul îl apreciez ca fiind recomandabil
în ultima vreme (am mai zis) m-am ferit să pun steluțe steluțarilor (n-am făcut din asta o misiune, am mai pus câte o stea ici colo)
este un loc al orgoliilor
eu sunt pe aici să mă bucur de agonie
și caut să nu stric echilibrul interior nimănui, dacă cineva îmi dă de înțeles că (citez) “să mă lași dracului în pace” , fac un pas în spate, fără supărare
alții mă consideră naiv, mult prea jos pentru a conta fie chiar și steluța
nu pot folosi sloganul “modestia este apanajul mediocrității”
pentru că aș fi un prefăcut. eu nu excelez (literar), sunt mediocru.

ce aș mai putea spune?
succes în demersul tău!