Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
și dacă căutăm,
găsim aici o mulțime:
https://m.dex.ro/text/vorba+fara+rost
Pe textul:
„Ghicitoare 539" de Miclăuș Silvestru
***
sincer, nu știu ce te-a făcut să risipești atâta energie cu acest (să-i spunem) drept la replică
dar, ca și concluzie, mi-a plăcut să citesc ce ai scris,
mai aflu/ învăț, una, alta…
***
oricum, ceea ce mi-a plăcut, în mod special, tonul, argumentația, coerența
sunt polemici care, la acest nivel (nu putem nega, Dragoș are și el un nivel de cultură literară și numai, ridicat)
vă citesc cu plăcere, astfel!
spor!
Pe textul:
„domnul dragoș vișan ne pregătește ceva și se folosește în scopul ăsta de tot ce poate, de la autori nevinovați la argumente de acum două secole" de Bogdan Geana
da, este superb
remarc, totuși, altă stare a autorului
dacă bine am înțeles, este un text scris în 2009
poezie!
(că tot se bate pe nicovală, de vreo două zile, cerneala moale pe hârtie, cu ciocane “tari”, că care e poezie, că care nu)
un text de +++++
Pe textul:
„noiembrie" de Leonard Ancuta
Recomandatam purtat blugi și plete
nu mi-au plăcut,
dar am înțeles spiritul
acum port o chelie deasă
dar nu am renunțat la blugi:)
Pe textul:
„don`t let me down" de Leonard Ancuta
cred că nimeni nu se întreabă câtă pasiune pune artistul în creația sa
nimeni nu se întreabă cât a suferit
cât alcool a dus în inspirație
cât a prizat
sau cât de zeu s-a simțit
nimeni nu are frământări de acest gen
dar este cineva care simte
acela este artistul
și artistul nu cere cuiva să fie înțeles
d’aia moare singur
altfel, voiajori, bucuroși de viață, că și cum trăiești contează, nu doar cum mori
Pe textul:
„don`t let me down" de Leonard Ancuta
nu voi muri
singur”
asta am scris în ultimul text postat,
care va sta și el 24 ore
am ales și asta: să șterg
ceva ca în filmul ăla cu cârtița
iubește ca să fii iubit… ce-o fi vrut să spună?
Pe textul:
„don`t let me down" de Leonard Ancuta
orgolii absurde care separă persoane aflate de aceeași parte a baricadei
asta învinge esența
Pe textul:
„don`t let me down" de Leonard Ancuta
va trebui să revin pe text după ce mă documentez
nu pot decripta (necunoașterea sensurilor)
dar, te văd
culeg mesajul care arată rana din sufletul tău
poate ai căutat prea mult esența esențelor timp în care valul își făcea treaba lui, liniștit, atras de privirile lunii
luna se îndepărtează, fluxul/refluxul lasă urme tot mai puțin vizibile
cam așa și noi
Pe textul:
„don`t let me down" de Leonard Ancuta
și mi s-a ascultat cererea
Pe textul:
„tu ai inventat dragostea" de Leonard Ancuta
atunci când am primit nivelul 50 am simțit că sunt primit cu drag într-un loc frumos
acest loc
uneori, recitesc discuțiile, comentariile… din acele vremuri
suntem oameni, asta e frumos
din păcate, prea ocupați să ne privim în oglindă
Leo, înțeleg dezamăgirea ta, sunt mulți în jurul tău care tac
dar (!) să asculți, chiar și tăcerea, e mai important decât o validare cu stele, diplome, onoruri…
scrie, cuvântul se va citi
spor!
Pe textul:
„tu ai inventat dragostea" de Leonard Ancuta
aș fi pus tabloul acela și aici
aș fi folosit partea asta așa:
“nu e de ajuns să guști
din pâinea aurie a soarelui
și nici să bei din vinul sfințit al strugurelui
ci să lași miezul suferinței să se înalțe
cu aripi de duh”
la “fiindcă” chiar aș renunța,
altfel (observând sugestia lui Ionuț) chestiune de abordare
dacă nu se văd luminile printre frunze, în culori, e mai dificil de observat ce spui
eu, cu imaginea acelui desen, am reușit să observ (cred) mai în detaliu cuvintele
Pe textul:
„semnele toamnei" de Ottilia Ardeleanu
nu văd ce aș putea comenta
poate doar un sfat: continuă pe gen, ai har
spor!
Pe textul:
„poem în pustiu" de George Pașa
Recomandatprobabil nucleul tematic din ceea ce spui, pe tine te ancorează, iar pe mine mă face să cred că am mai trecut pe acea potecă
nu-i de rău, dar (poate) ar fi de gândit dacă nu cumva se subțiază sensul
am mai observat câțiva autori (aici, pe agonia) care stau în zona lor de confort, aproape obsesiv
de fapt, cred că asta face să prindă amprentă un autor
spor!
Pe textul:
„Iubire desculță" de Maria Elena Chindea
un copil fără tălpi, un copil care nu lasă urme
un copil fără mîini care nu lasă îmbrățișări, un copil fără vîrstă
care își lasă privirea în privirea ta ca o lacrimă mică într-un deșert”
pentru partea asta ai ++++
tot ceea spui tu că este poezie (în acest text mă refer), cu excepția părții citate, eu văd în fapt un scenariu, chiar un tablou
nu spun că este ceva rău, nu este rău
este stil care chiar convine, nu sufocă (uneori astfel de “prezentări” ale unor detalii, devin obositoare, dacă n-au sens)
dar, de data asta au sens și scot în evidență, din tot decorul, partea citată
Pe textul:
„tu ai inventat dragostea" de Leonard Ancuta
