Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
așa ar ajunge și zborul statuie
Pe textul:
„momente dada doi" de Ștefan Petrea
“în palide” apoi “palidul mister”
“De orizontul de compune-n zări”
de compune… așa ai dorit?
acum, că am folosit punctele de suspensie mi-am amintit:
de ce acest abuz de puncte de suspensie?
versurile rezistă și fără ele, ba chiar ar fi mai potrivit fără
cred că nici ideea, starea, nu au continuitate
simt că ai “văzut” ceva, ai simțit clipele care cad ca frunzele uscate
într-un peisaj anume, dar nu cred că ai reușit să pui în versuri
ceea ce ai simțit
aș pune ideea pe hârtie sub forma unui mic eseu, fără să mă
gândesc la punctuație, la rime, ci doar la idee
apoi aș structura totul în versuri folosind rima, ritmul, metafora
spor!
Pe textul:
„Clipele" de Tinca Mihai-Paul
vremuri care au fost, ce n-au să mai vină
și vreau să punctez și pe această pagină că am ales
mult timp să ne considerăm generația de sacrificiu,
acum aleg să cred că suntem parte a unei generații binecuvântate
am avut parte de pace și de un frumos adânc,
despre care, cu inspirație, ai reușit să ne aduci aminte
în câteva cuvinte
mulțam!
Pe textul:
„fierbe vinul" de Ottilia Ardeleanu
ceapa mă-sii! :)))
aici a fost conflict de interese,
profesorii nu ar fi trebuit să fie acceptați
în competiție
Pe textul:
„Ghicitoare 555" de Miclăuș Silvestru
adică Vișan s-a exprimat pe undeva că eu ar trebui să fiu editor pe agonia!?
ar fi de râsul curcilor așa ceva
o ipoteză care mă face să înțeleg ce rost au asemenea discuții
nu mă interesează agonia altfel decât cum am primit-o vreme în urmă:
- pentru interacțiune și să mai învăț și eu câte ceva
cât despre comutare, aici tot nu m-am prins
ai intervenit pe o discuție încheiată, iar eu ți-am explicat
șu lui George i-am explicat,
dacă eu dau semne de suficiență, atunci e lumea cu susul în jos
Pe textul:
„leac de rouă" de Stanica Ilie Viorel
- am eliminat din versuri expresiile despre care te-ai pronunțat că
sunt nepotrivite
- l-am reîncadrat de la personale la poezie, la sugestia ta
doar că prin reîncadrare a dispărut steaua roșie, d’aia am zis că din măgar cu stea roșie
și galbenă a devenit cal cu steaua lui (parafrazându-te)
dacă George nu înțelege că este respectat întocmai la valoarea lui (de către mine sigur)
atunci problemele sunt la el, nu la mine
chiar nu am replicat în sensul celor pe care le sugerați, dimpotrivă
cred că pentru astăzi mi-a ajuns
spor!
Pe textul:
„leac de rouă" de Stanica Ilie Viorel
ai citit și explicațiile pe care le-am oferit ulterior?
am spus cu subiect și predicat că autenticitatea despre care vorbesc
este autoironie
și că acea alterare (în ghilimele) se referă tocmai la faptul că nu pot
identifica clișee sau lipsa de originalitate din lipsa cunoașterii
eu chiar am dat un răspuns relaxat și în glumă făcând trimitere exclusiv la mine
am primit (explicit) cu interes observațiile și părerea lui George, pe acel text
am impresia că încordarea vă aparține, în nici un caz nu puteți să-mi reproșați că
aș avea vreo pretenție în materie de critică literară
cât despre spiritul de glumă, la care îndemni, scuză-mă,
dar chestiunile astea cu Ionuț, Vișan și alții chiar nu le gust.
seară bună!
Pe textul:
„leac de rouă" de Stanica Ilie Viorel
îmi vine în minte “ceapa mă-tii”
și mă gândesc că există ceapă roșie
și ceapă galbenă
și are rol de esență printre multe ingrediente
cum semnează în absență, îmi scapă interpretarea
deci răspund:
ceapa
Pe textul:
„Ghicitoare 555" de Miclăuș Silvestru
este o duminică frumoasă,
să fie cu toate cele bune!
Pe textul:
„pas în iarnă" de Stanica Ilie Viorel
eu eram autoironic
sunt un autentic lipsit de autenticitate
și autenticitatea vine din faptul că sunt nealterat, în sensul că
n-am cum să am habar de clișee, ori să îmi dau seama despre lipsa autenticității
în condițiile în care alterarea ar fi însemnat cultivarea proprie, cunoașterea etc.
ai spus că îmi voi forma un stil și am primit la modul serios părerea ta
dacă nu am un stil propriu, bănuiesc că seamănă cu al cuiva
chiar sunt interesat să aflu
dacă motivul pentru care nu mai comentezi este unul de genul acestor neînțelegeri
atunci ar trebui să te gândești la faptul că te afli într-o eroare: pe aici am observat că
ești o persoană a căror păreri contează și sunt binevenite
vorbind doar în nume propriu, te asigur că ai înțeles greșit comentariul meu
Pe textul:
„leac de rouă" de Stanica Ilie Viorel
am șansa să fiu autentic, dar lipsit de autenticitate, urmare a faptului
că nu sunt “alterat” (a se citi cu ghilimele, insist)
am mai spus, cunoașterea mea…
este un clișeu acolo?
personal nu am citit niciun text cu această formulare, acesta este motivul pentru care
spun că sunt autentic
cât despre stil, chiar aș dori să știu al cui stil îl folosesc
mi-ar fi de folos
mulțumesc!
Pe textul:
„leac de rouă" de Stanica Ilie Viorel
ceea ce ai surprins în textele mele
obscuritate, ermetism…
de data asta atât am putut să spun despre brumă, ceață, desfrunzire și
despre participarea umană la aceste transformări
primesc cu interes astfel de opinii
de real folos!
Pe textul:
„pas în iarnă" de Stanica Ilie Viorel
desuietul ăla îl observasem, dar am uitat de el,
cu atenția la povestea și sensul propuse
dar pe “mai” nu l-am observat!
și asta pentru că tot reciteam și vedeam în timpul acesta chiar și
plapuma albastră, soarele care pătrunde pe fereastră, ochii,
interacțiunea languroasă
Pe textul:
„Bijutierul și bijuteria" de Emilian Lican
