Poezie
momente dada doi
1 min lectură·
Mediu
de spaima iubirii pietrele mi s-au făcut aripi
iar zborul o statuie de nelinişti
vei mai fi fiind piatra care deprinsese zborul
când pasărea propriei-mi fiinţe s-a odihnit o clipă peste tine...?!
întâmplată, apa îmi varsă ochii spre cer
mărinimia de a fi abur nu alungă amintirile apei
pietrele nu văd dar aud dumnezeieşte tăcerea
visul acesta l-am strâns din praful cernut pe lumină
cu sânge prin filă mi-ai plâns şi fără să ai nici o vină
te vărs la răstimpuri spre cer mai stinsă, mai abur, divină
flacăra se unise cu cerul prin fum
asemenea unei umbre realitatea încetineşte lumina
umbra e doar respiraţia întunericului
de-atât amar limba ni se lipise de uşi
tot aşteptând să deschidă cineva, oricine
piepturile noastre ude de umbra secundei ce vine
întunecarea ne găsise oameni cum nu fusesem şi poate-om mai fi
minutul avea terifiantă durere de secunde
când i le scosesem din sertarele măruntaielor
atârnau ca o zbatere de apă
nici înainte, nici înapoi
plăcută muzică a umbrelor
căzândă peste noi
03930
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “momente dada doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14175166/momente-dada-doiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVcumva, cred că aripile s-au făcut pietre
așa ar ajunge și zborul statuie
poate revin, plec la tenis de masă
dar începutul cred că e invers
așa ar ajunge și zborul statuie
poate revin, plec la tenis de masă
dar începutul cred că e invers
0
SVstrofele 3 și 4 ar trebui comasate
acolo îmi pare că versul fuge ca un cățel care vrea să-și prindă coada
partea asta îmi pare o construcție faină (nu-s eu specialist, dar în zona asta nu văd nimic dada)
“flacăra se unise cu cerul prin fum
asemenea unei umbre realitatea încetineşte lumina
umbra e doar respiraţia întunericului
de-atât amar limba ni se lipise de uşi
tot aşteptând să deschidă cineva, oricine
piepturile noastre ude de umbra secundei ce vine
întunecarea ne găsise oameni cum nu fusesem şi poate-om mai fi
minutul avea terifiantă durere de secunde
când i le scosesem din sertarele măruntaielor
atârnau ca o zbatere de apă
nici înainte, nici înapoi
plăcută muzică a umbrelor
căzândă peste noi”
în loc de întunecarea aș folosi “pâcla nopții” ar fi mai sugestivă
și nu s-ar suprapune cu termenul de mai sus din construcția
“respirația întunericului”
începutul, am zis, îmi pare amestecat, pe invers
iar strofele alea două…
personal prefer acest gen, sonetelor
spor!
acolo îmi pare că versul fuge ca un cățel care vrea să-și prindă coada
partea asta îmi pare o construcție faină (nu-s eu specialist, dar în zona asta nu văd nimic dada)
“flacăra se unise cu cerul prin fum
asemenea unei umbre realitatea încetineşte lumina
umbra e doar respiraţia întunericului
de-atât amar limba ni se lipise de uşi
tot aşteptând să deschidă cineva, oricine
piepturile noastre ude de umbra secundei ce vine
întunecarea ne găsise oameni cum nu fusesem şi poate-om mai fi
minutul avea terifiantă durere de secunde
când i le scosesem din sertarele măruntaielor
atârnau ca o zbatere de apă
nici înainte, nici înapoi
plăcută muzică a umbrelor
căzândă peste noi”
în loc de întunecarea aș folosi “pâcla nopții” ar fi mai sugestivă
și nu s-ar suprapune cu termenul de mai sus din construcția
“respirația întunericului”
începutul, am zis, îmi pare amestecat, pe invers
iar strofele alea două…
personal prefer acest gen, sonetelor
spor!
0
așa ar ajunge și zborul statuie