Stanica Ilie Viorel

soluția duce spre educația muzicală

m-am lăsat condus de o presupunere, apoi am mers pe același sens, firul fiind pierdut din start
când am aflat că soluția Ottiliei nu este cea căutată m-am întrebat dacă nu cumva am scăpat ceva din vedere

mă intriga de la început sensul cărbunelui și tot gândind la el am observat că am scăpat din vedere arta școlărimii, ocazie cu care am înțeles că arta școlărimii este o condiție necesară, nefiind suficient "cărbunele" (fie el chiar și talent)

pe acest raționament, pasul către soluție a fost lesne

rămâne să vedem dacă se validează

primesc alt sens: a băga cărbuni- a te strădui/ a trage tare- vocaliza puternic (în cazul de față)

să cânți bine, nu-i nevoie să bagi cărbuni, ci ai nevoie de arta școlărimii pe care o interpretez ca

educație muzicală

regulile care implică semnele de punctuație, până le studiezi și devii sigur pe ele,
folosește tehnica (acceptată în poezie) prin care nu mai pui semnele respective, nu mai folosești litere mar
poți propune recitarea prin fragmentarea/structurarea poeziei în versuri

ai compoziții bune, dar le strici cu "oferta" de punctuație
de exemplu aici "Stilul vechi ori.
Stilul nou." ai pus un punct greșit

sugestie (tu poți reconfigura după cum simți):

sunt plin de fericire
râd în interior
dar buzele mele nu vor să accepte
ca un confeti ce-mi sparge timpanul
sună repetat de bine
ca aplauzele de fericire din interiorul meu
dar palmele mele nu vor să accepte
m-aș învăța odată
să accept cine sunt
stilul vechi ori
stilul nou
dar corpul meu nu cred că este de acord
latră ca turbat de nemulțumire
prins de lanțul impresiilor
din interiorul meu
poate că
ar sfâșia și el mana dezacordată
dar colții lui nu sunt de acord
și
când trec copii prin fața porții
îi tremură pupila de invidie
atât de liberi sunt copiii aceia
și atât de tare emană tinerețea și dezinteresul
iar eu
cu cearcăne răzlețe
puternice
sub ochii aceștia tremurați de lumină
și de tristețea de a fi dezacordat
stau în spatele geamului aburind
cu perdelele trase
mai bine râd cu imaturitate
de direcția strâmbă a lucrurilor
de lucrurile indirecte
dar simt că
spiritul meu
nu prea este de acord

***
va trebui să revezi și celelalte texte
ori le corectezi din punct de vedere al punctuației,
ori le modifici pe o structură de genul celei sugerate mai sus

***

ești pe drumul cel bun, ai talent și mai ales frământări care conduc la
o poezie cu rădăcină puternică

spor!

a cânta

cântecul

a găsit Ottilia!
nu cred că e "corală" soluția, dar de acolo vine:cor

aici, cuvântul cărbune are sens de creion

și, deci, nu-i nevoie să scrii, ci doar să vorbești

(ori să cânți, probabil)

dar o fi vreun concurs, ceva, la Carei?

prima soluție, care mi-a venit în minte, la citirea catrenului, a fost

oratorie

asta să fie soluția?

apoi, m-am gândit că are legătură cu discuțiile purtate pe tema vocilor

îl observ ca pe un scenariu care ar prinde foarte bine pus într-un decor, pe o scenă, jucat
în fapt, citindu-ți compozițiile, mă transform în regizor
și, căutând și indicațiile vizuale (sugerate) compun propria înșiruire de tablouri pe baza elementelor propuse în text
este târziu să treci mai departe dacă, ca cititor, cauți să afli sensurile doar din cuvinte
pentru că miezul este ideea, dar acest miez este îmbrăcat de o viziune artistică care combină genuri diferite de exprimare cu un scop comun, poezia
(mă refer la imagine/ grafică/ pictură, decor, teatru)

spor!

cântăreți
și dacă sunt un careu, ori sunt de ași:))
ori un
cvartet

despre evoluția vocilor
cum se schimbă ele
să zicem că soluția este cea mai des întâlnită, vocea de

bariton

(unii trec la tenor, alții la bas)

că începutul este foarte bun într-un alt poem
și, da, finalul era discursiv (așa cum și cele două versuri care ne arată cum și apoi de ce- oricum, acolo aș fi scris bilețele, scrisori, dar nu sms)

toate cele bune!

am fost nevoit să caut o polcă, ca să înțeleg propunerea
să dansezi (să joci, cu am spune) cu moartea
să încerci s-o faci să rătăcească drumul, ademenind-o... este o încercare (naivă) umană

să știi ce, unde, cum este moartea, într-atât încât să-i știi și menirea, dar și caracterul (fără scrupule)
presupune să înțelegi condiția umană

finalul e ca o sentință

frumos!

m-am simțit (a câta oară!) un plod al ignoranței

un articol atât de elegant, sincer, dăruit...


+++++

respect!

cu cele patru clase ale ei
puse-n bagaj, bagajul în spinare
din sat pleca să-făptuiască
mare industrializare
a lăsat în urmă țărâna,
mirosul din căpiță
pentru cel din vagoneții
trași de-o... mocăniță

când plecam la țară, din Hunedoara, unde era capăt de linie,
treceam prin Simeria

sugestiv și puternic acest ciclu al morții pe care îl observ ca pe o peliculă ce poartă filmul în care, braț la braț cu moartea, călătorul s-a purtat pe drumul vieții

aș pune la început "am o groapă în piept"
cel puțin asta am înțeles, că a fost "săpată" de alții, altcineva...

strofa a doua așa folosi doar partea aceasta:
"despre moarte nu știu mare lucru
totuși
am urme ale ei am dovezi că e aici cu mine
copil o priveam la microscop
molie benignă/ un nimeni
escamotat
în programul de 12 cu 24 al tatei
când ura i se-ntindea pe pat ca o pătură aspră
moartea a crescut odată cu mine
s-a-ndrăgostit chiar de băiatul care-mi trimitea sms-uri"

pentru că nu văd introducerea/legătura nașterii cu ceea ce urmează

cutremurător!

1. bunica
2. nu am știut, nu m-am priceput

mulțumesc!

și teristul
dar aș reproșa nițel acestei ghicitori ideea

stratagemă= tertip

greu să te gândești că soluția este un sinonim al cuvântului folosit drept indiciu în ghicitoare

cum, însă, îmi place jocul, primesc provocarea

mulțumesc!

mulțumesc pentru precizările suplimentare
foarte utile

"acest poem cuminte"

mulțumesc!

tertip