Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
Pe textul:
„Ghicitoare 590" de Miclăuș Silvestru
acum, în zonă, trec des prin Coșlariu, alt nod feroviar
prin aceste noduri, paralelele care trec sunt șinele de cale ferată
spor!
Pe textul:
„Ghicitoare 587" de Miclăuș Silvestru
și așa să fie, fără frisoane!
mulțumesc!
Pe textul:
„călător" de Stanica Ilie Viorel
și urechile (cu puncte de suspensie) indică că fac parte din rețetă
iar înșirate-s la cerdac nu sunt urechile, ci toba care este pusă la iscat?
are sens!
Pe textul:
„Ghicitoare 589" de Miclăuș Silvestru
n-am văzut asemenea obicei
și de ce o grămadă?
Pe textul:
„Ghicitoare 589" de Miclăuș Silvestru
vestea de pe stradă o înțeleg ca fiind colinda
urechile alea nu le pricep semnificația
probabil că semnificația lor este răspunsul, celelalte versuri fiind indicii
ce se stă înșirat la cerdac pe vremea colinzilor și putem să le numim urechi?
cum nu găsesc ceva, trec la varianta urechi la propriu
stau înșirate urechi o grămadă, or fi gazdele, copiii, care stau în cerdac și primesc cu emoție
colinda
merg pe această variantă: colinda
apoi vom vedea dacă nu o fi ceva cu moș nicolae și urechile or fi ghetele puse cu emoție de copii, în cerdac, la aflarea veștii că vine, vine, e pe cealaltă uliță!
Pe textul:
„Ghicitoare 589" de Miclăuș Silvestru
prindeam un gol în stomac la auzul acestei vești.
ieșeam repede din casă și ce să vezi, pe la streașină erau deja înșirați țurțuri!
mare bucurie trăiam!
Pe textul:
„Ghicitoare 589" de Miclăuș Silvestru
sorbeam din sticlă
în jurul focului
chitarele
mai târziu am trecut pe motorola
zaibărul se termina repede:)
Pe textul:
„Matur." de Poșircă Răzvan Adrian
tulbure vremea
stele înspăimântă
tu le cauți
ele doar să fie
soarele răsare
razele ne-ncântă
hai că iar e rost
de prietenie
să fie bucurie!!!
Pe textul:
„am dat-o de gard de data asta " de Ottilia Ardeleanu
cred că era suficientă o părere (ca cea inițială, pe alt text), aici ai trecut un pic linia, nu doar prin revenire la subiect, dar și prin felul în care ai introdus în comentariu numele
fiind un tânăr la mijloc am încercat să ajut cât să nu fie stingherit de insistența ta
altfel, cum nu sunt încruntat defel, să ne avem ca frații:))
Pe textul:
„Matur." de Poșircă Răzvan Adrian
la vremea mea băut-am săniuța la greu, personal primesc cu plăcere acest nume
Pe textul:
„Matur." de Poșircă Răzvan Adrian
chiar m-aș bucura ca aceste compuneri să fie emanate de o minte umană, din percepții personale și autentice
semnele de punctuație așa cum sunt îmi dă senzația de copy-paste și forța mesajelor care sunt și nu sunt așezate pe un schelet, mă fac să am ceva îndoieli
dacă mă înșel, autorul să primească intervenția ca pe un compliment, nu ca pe o ofensă
altfel, chiar sper să mă înșel!
Pe textul:
„Zburător" de Poșircă Răzvan Adrian
Recomandatimpresia vine nu ca urmare a acestui text, pe care îl văzusem deja în forma asta, dar observ și pe Fumător
acolo am lucrat, de asemenea, pe o restructurare, dar nu am mai lăsat sugestia (d'aia am zis aici să revezi celelalte texte)
azi, recitind acel text am observat transformarea aceea profundă
aș dori să îți mai ofer un sfat:- varianta pe care ți-am sugerat-o este una de compromis. tu caută să găsești forma de prezentare care te reprezintă. citește și observă și dezvoltă propriul stil! eu ți-am sugerat ceva care este limitat la propria-mi înțelegere. tu poți mult mai bine, autentic, mai frumos!
spor!
Pe textul:
„Dezacordat." de Poșircă Răzvan Adrian
același lucru se dorește a se e prima cu ceea ce arunc din mine, dar în fapt nu arunc, ci doar acumulez
obișnuit cu stilul autorului caut să nu dezarmez în fața propunerilor, citesc, recitesc până descâlcesc ița, dar câți o fac?
spun asta, pentru că aici, după strofa a doua, găsesc un poem cursiv, cu sugestii filozofice ancorate plăcut în metafore care susțin metafora de bază
cred că nici titlul nu este potrivit pentru (așa cum am înțeles eu propunerea) ideea textului
"zarurile au fost aruncate" având, la origine, un cu totul alt sens decât cel al ideii prezentate în poem
spun "nici titlul", păstrând părerea că strofa a doua nu este cea mai bună alegere pentru ceea ce ss dorește a fi exprimat
o zi/săptămână cu toate cele bune!
Pe textul:
„Iacta alea esto" de Nincu Mircea
cheie
cheia aia din spectacol era indiciul
Pe textul:
„Ghicitoare 588" de Miclăuș Silvestru
