Acolo

apele iubesc pământul atât de mult încât își rup din trup brațe să-l îmbrățișeze luna își uită pudoarea și dezbrăcată se scaldă în apele domoale sălciile alină jocul iubirii dezmierdând cu licori de rouă clipele de pretutindeni se înalță sufletele zânelor se joacă vreme de-un miez de noapte sub chip de ceață apoi se risipesc în lume să nască visele pruncilor neprihăniți pe umărul flăcăului iubit de ape eu stau rușinat martor nepoftit la nașterea veșniciei