Nufar albastru

când s-au rupt din ploaie doi stropi de tăcere în mine au început jocul strigătele care n-au mai încăput între maluri ce valuri câte refuzuri căpătau din simțuri fibre nervoase capilare ucise totul s-a scurs ploaia s-a stins printre florile de câmp sufocându-le într-un ochi de baltă se alintă un nufăr albastru