Jurnal
reveneală
1 min lectură·
Mediu
a venit vremea să facem poza. strângem podoabele, așezăm zâmbetele de sărbătoare în cutii și le depozităm pentru data viitoare. ne spălăm cu busuioc, curățăm osânza, tragem aer în piept, rotunjim semnul crucii.
gata! suntem pregătiți să înnoptăm. dimineața cealaltă ne vom pune zâmbetul de drum şi hainele de lucru.
pășești gândind despre lumea asta: războaiele, inflația, globalismul...
"cred că nu voi mai folosi aceeași rețetă de boeuf".
- să trăiești, vecine!
04834
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “reveneală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14185889/revenealaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓Cred că te prinde bine acest stil, natural, curat, reflexiv, meditativ, cu un uşor iz stănescian. Spun stăneacian pentru că şi el avea obiceiul să dialogheze, ba ca un prieten, ba cu îngerul.. oricum, tu eşti tu în acest text, fără discuţie. Textul are şi un aer de bucurie, dar şi unul de tristeţe, fiindcă marchează trecerea timpului. Ţinem minte momentele frumoase, le depozităm în biblioteca creierului sau în buzunărelul inimii, şi mergem mai departe, cu responsabilitate, adaptându-ne la noile trenduri sau încercări ale vieţii, cum bine sunt persiflate în fraza: cred că nu voi mai folosi aceeași rețetă de boeuf. Schimbarea este o constantă evolutivă a vieţii, chiar dacă schimbarea presupune, de multe ori, nişte compromisuri, un pas înapoi, o recalibrare a unghiului din care privim existenţa, o schimbare a cămăşii de forţă, a platoşei, a scutului, a armei cu care ucidem timpul... sau măcar a scrisului, un fel de bici blând cu care încercăm, fără prea mare succes, să-l îmblânzim. Dar măcar încercăm. Ce să facem, totul curge, panta rei, trebuie să ne adaptăm, să mergem mai departe. Părerea mea, vizavi de stilul acestui text, este că ai putea scrie chiar o carte întreagă în acest fel, fiindcă eşti natural, iar poezia este pur şi simplu viaţa, fără zorzoane, fără alambicări sau redundante labirinturi...
0
SVatunci mă apuc de treabă,
până spre dimineață umplu un volum cu astfel de gânduri
(care, după cum bine ai observat, nu sunt chiar vorbe în vânt,
chiar dacă eu le bănuiesc ca fiind fără valoare, spre banalitate)
dar, cred, mă apuc de scris sonete, cred că se caută pe piață :)
mulțumesc!
până spre dimineață umplu un volum cu astfel de gânduri
(care, după cum bine ai observat, nu sunt chiar vorbe în vânt,
chiar dacă eu le bănuiesc ca fiind fără valoare, spre banalitate)
dar, cred, mă apuc de scris sonete, cred că se caută pe piață :)
mulțumesc!
0
LNContinuă așa, sonetele nu mai sînt în trend.
0
SVmulţumesc de îndemn!
ştiu sigur că scriu de-a valma, fără niciun interes despre ceea ce se caută, chiar mai mult, nici nu sunt convins că aş scrie ceea ce s-ar intersecta prea mult cu... oricine
dar, dacă tot a venit vorba, pentru mine este (încă) o dilemă, de ce s-au inventat astfel de poezii, acele forme fixe... pare o competiţie (a abilităţilor) copilărească
adică, ritmul şi muzicalitatea nu erau suficiente?
ştiu sigur că scriu de-a valma, fără niciun interes despre ceea ce se caută, chiar mai mult, nici nu sunt convins că aş scrie ceea ce s-ar intersecta prea mult cu... oricine
dar, dacă tot a venit vorba, pentru mine este (încă) o dilemă, de ce s-au inventat astfel de poezii, acele forme fixe... pare o competiţie (a abilităţilor) copilărească
adică, ritmul şi muzicalitatea nu erau suficiente?
0