confort lavabil

am adunat pietrele moarte iar locul l-am spoit cu sticlă să ni se pară totul mai larg am adăugat felinare să ne fie cerul mai aproape și-am ales să pășim printre ele am colorat chiar și frunzele uscate să credem că împrejur e viu și că umblăm pe afară mirosul metalic s-a impregnat în noi de la lichidele plumburii pe care le sorbim plătim cu ora să ne debarasăm de neliniștea tranzistorilor care ne țiuie prin urechi am migrat uitând drumul întoarcerii de aceea am ales compromisul șederii fără să prindem rădăcini departe ne sunt tălpile de pământ de atâta vreme încât acum când se întâlnesc acesta mușcă din ele