zestre

voi săpa o fântână nu-mi este sete dar simt apa așteaptă să fie gustată izvorul este acolo nu-i obosit e ascuns de pe vremea copilăriei voi sădi un nuc loc de odihnă în umbra sa celui care nu se ascunde călător însetat pe frunză poveste să scrie pentru când se va întoarce s-adoarmă sub glie voi așeza o piatră și un semn de bun rămas cioplit cuvânt lângă alt cuvânt pe care să le prindă în vers de cântec cel ce va urma