fulgi

am ales cuibul ca semn de carte într-o poveste în care zăpezile s-au topit eu încă mai cred în finalul fericit nimeni nu mai aleargă și focul din vatră s-a stins ramurile au pătruns pe fereastră doar vântul mai zboară între noi se așază ultimul rând doar cu a fost... fără va urma atârnă de pervaz un cântec rămas de la pasărea care ne purta rând pe rând printre nori tăcută este melodia noastră și se prelinge peste podea într-o buză crăpată se-ngroapă primești să mă joc în părul tău calde aripi îți cresc îmi place să cred că fiecare om mai poate zbura