eu așa scriu

când plouă reproșez stropilor de ploaie că mi-au plagiat modul în care inconștient mi-arunc gândurile pe hârtie când nu plouă îi simt cum stau ascunși pe undeva în cuprinsul foii albe ca și când pământul ar trebui trezit din mahmureală alteori cenușiu și rece când plouă lumea suspină a toamnă peste frunze ruginii îndes litere mici cum ar fi plânsul pe ascuns la apus când nu plouă stau cărțile uitate și despletite se răsfiră paginile bătute de vânt năzdrăvanul le intră pe sub poale dar plouă de când lumea! plouă de când lumea! tu ești plagiatorul, nu ploaia! eu sunt dinainte de lume de aceea port în mine nimicul și nu descopăr eu așa scriu din aduceri aminte