pruncie

nu plânge! pâinea va prinde gustul rănilor deschise te lasă visului curat să te poarte și mângâierea vântului să-ți intre prin carne păsările toate să vindece al zborului os rupt înfășurat într-o perdea de ploi privește! fereastra-i deschisă să poți adormi în afară adâncul din cântec legat dinspre nori primește-l în acela din tine pe care îl porți la adăpost sub sânul unde îți regăsești zâmbetul pe care-l aveai în pruncie te roagă! tăcerea dezleagă gândurile tale-n cuvinte cu vin roșu potolește-ți setea și lasă ochiului pleoapa acoperământ dar tu te uită și vezi ale cerului lumini coboară în fire de argint și țes pânza sub care te simți ocrotit