leac

dacă vezi un înger rănit, nu alerga mai repede decât poate el să zboare, poate fi chiar îngerul tău ploaia care cade peste tine, rece și aspră, de parcă ar vrea să te muște cu stropi de sticlă, tu primește-o ca pe o pană de înger, speriată, care își caută trupul lasă-te gustat, pe îndelete, picăturilor ce-alunecă pe tine primindu-ți căldura pe care le-o dăruiești; vor zâmbi când le vei ține la piept și din cântecul inimii tale vor învăța să te mângâie, atunci rana îngerului se va tămădui