vis cuantic

mi-am imaginat că sunt singur și singur am devenit ca într-o profeție despre ceea ce a fost înainte să fie cum tot ceea ce este s-a șters rând pe rând precum aburii de pe oglindă și-a rămas dovada c-a fost doar un punct nemărginit și în el un chip împreună ocupau tot locul atunci au fost stinse toate luminile și-n oglinda oarbă au devenit nevăzute cele ce-au fost de la atâta întuneric punctul a plesnit de-atunci ceața a acoperit oglinda în adâncul ei a rămas chipul care privește tăcut la cum se lățește punctul doar cei care cred că este acolo îl mai simt ca într- un vis despre ce are să fie după ce a fost