dragoste rotundă

din seara aceea când a nins prima oară peste primul nostru sărut aș fi păstrat fulgul de zăpadă care ți s-a topit pe pleoapă să-mi spună despre tot ce ai simțit dar el s-a strecurat printre gene și-a făcut cuib printre lacrimi de atunci trăim departe de gânduri până uităm de ele într-un soi de lumi paralele se întâmplă întâlnirile noastre între două vieți și o dragoste rotundă unde avem timpul fixat de un punct și noi în el producând explozia ce-ar fi să țină universul întreg în jurul nostru până va obosi de la atâta învârteală și-ar lăsa locul altuia care va veni cu timpul său să o ia de la capăt așa am trăi noi ziua cârtiței ca doi oameni invizibili pentru ochiul zeului timp am ieși din casă ținându-ne de mână chicotind că iar l-am păcălit ar crede că suntem mereu alții până când zeul dragostei ne va trăda și va da în vileag jocul nostru