înăuntru

să te cunoști pe dinăuntru ca și când ai păși într-o scorbură sau într-o grotă unde nu-i lumină ci doar sunetul liniștit al aerului pe care îl respiri întrerupt din când în când de clipocitul unei picături te întrebi dacă e lacrima ce-a uitat să mângâie pleoapa pentru că și-a dorit să cunoască adâncul să-și găsească izvoarele ori doar un strop de gând ce-ar vrea să curgă dar se vede înțepenit precum o stalactită din care se preling niște șoapte bucăți din visul sfărâmat să te cunoști în timp ce tot ceea ce cade crește ca o stalagmită numai punct de strop să nu rămâi nici în tine nici pe dinafară pe un umăr să te porți cel de sus pe celălalt cel de jos până te vei întâlni tu cu tine cu ce credeai că s-a risipit cu ce simțeai că s-a înțelenit făuritorul propriei coloane să fii și-o candelă pe tine să porți