umbre și vitralii

răsăritul să-l cauți și tot nu e de ajuns trebuie să-l primești adânc în inima ta umbra și zidul acela plin de capete sparte betoane, gratii și izmene în balansoar legeni negarea ai bucățica ta de lumină frunza ta cade peste raza de soare pe sub care melcii se ascund după lungi călătorii nocturne undeva, în tine, e surpinderea și un pic de uitare așa te poți bucura de tine, de verdele crud ce-ți răsare din trup nu închide porți, zidul doar ascunde răsăritul, nu îl îngroapă cât timp îl mai vezi nu ești orb