Jurnal
călător
1 min lectură·
Mediu
trenul acesta se încruntă pe drumul de fier,
își leapădă, la fiecare mușcătură de macaz,
un icnet al durerii,
durerea despărțirii de drumul ce-a prins rădăcini
și-a rămas în urmă.
călător,
în pântecul pământului,
intră în transă și mă lasă
să-i ascult vuietul de jale
ce se pătrunde până în miezul muntelui.
de-acolo îmi vine povestea nespusă,
pusă de zei, la adăpost,
sub piatră și cenușă,
un cântec, ecou din vremuri apuse.
e locul meu de rai
e locul meu de iad
când singur sunt
când singur sunt
atât cât să îmi placă
atât cât să mă doară
întreg să fiu
întreg să fiu
cât să mă tem
că nu am teamă
tăcerile toate
tăcerile toate
pe cerul cu stele
pe cerul cu soare
să prind rădăcini
să prind rădăcini
doar un strop de rouă
mă cheamă să dorm
descântec
descântec
vraja să rupă.
și muntele tace,
și trenul iese la lumină
pe drumul de fier, alt drum de fier;
până ne-om învăța să purtăm pașii
pe drumul cel drept.
06810
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “călător.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14171432/calatorComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘsă menționez, repetiția,
repetiția cucerește citittorul,
aici( în Quebec) este o poetesă așa scrie, fiecare vers se repetă,
prin repetiție adaugă o altă dimensiune (sonoră) dar și de sens, stare ...
repetiția cucerește citittorul,
aici( în Quebec) este o poetesă așa scrie, fiecare vers se repetă,
prin repetiție adaugă o altă dimensiune (sonoră) dar și de sens, stare ...
0
SVtu zici că prind rădacini?:)
mulțumesc.
profundă interpretarea ta
iar cântecul, te prinde imediat. nici nu mă mir:)
(cântecul era o schiță, scris în urmă cu ceva timp, aștepta să fie cântat. azi i-a venit sorocul)
mulțumesc.
profundă interpretarea ta
iar cântecul, te prinde imediat. nici nu mă mir:)
(cântecul era o schiță, scris în urmă cu ceva timp, aștepta să fie cântat. azi i-a venit sorocul)
0
SVacum am aflat că ne cânți de peste mări și țări
să pui bundița pe tine, să nu răcești.
să pui bundița pe tine, să nu răcești.
0
CȘți s-au deschis apele,
te-a prins flama,
arzi,
așa te prinde
cântând,
îți iei trenuțul (dacă vrei) și vii ”in the band”
:)
te-a prins flama,
arzi,
așa te prinde
cântând,
îți iei trenuțul (dacă vrei) și vii ”in the band”
:)
0
CȘm-am călit, în Mongolia
:)
:)
0
mi-a plăcut, nu cred că am mai citit metafora asta pe undeva,
citesc aici: viața e doar un drum care a prins rădăcini, suntem atât de înrădăcinați, încât în toate încercările noastre naive, nici nu ne dăm seama cât de înrădăcinați, ...
și aici ai perle, :)
e locul meu de rai
e locul meu de iad
când singur sunt
când singur sunt
atât cât să îmi placă
atât cât să mă doară
întreg să fiu
întreg să fiu
cât să mă tem
că nu am teamă ...”
” când singur sunt
atât cât să îmi placă
atât cât să mă doară ”
mare adevăr aici, de multe ori citim lamentări, citim despre singurătate, dar nimeni nu scoare la iveală prea mult adevărul că ne place singurătatea, o căutăm,
de ex, eu, de copil, visul meu era să rămân și eu măcar o dată singură acasă, ...:) normal, nu am reușit, ... chiar pănă în zilele de azi a rămas dorința mea supremă ...
și aici:
” doar un strop de rouă
mă cheamă să dorm
descântec
descântec
vraja să rupă.”
și desifur, m-a cucerit naivitatea de la sf. ” alt drum de fier;
până ne-om învăța să purtăm pașii
pe drumul cel drept.”
Ilie, te faci tot mai poet!
ai di grigî, :)