luați-mi tot, dar să-mi dați bucata de mine

ce-au vrut de la mine, n-am aflat. au trecut dincolo de timpul unui plod și-au înfipt un catarg și o hartă în toracele meu, puțin rahitic, dar navigabil. o privire, către un orizont placentic, pe care-l înghițeau arhanghelii, mi-a fost destul - mă rătăcisem înainte să pornesc la drum. ce-mi mai vâsleau mateloții, dorințele mele ursite, către un cântec nedeslușit, himere. totul era dezordine ca și când zilele alea din calendar au fost amestecate și-apoi aruncate să-mi umblu, eu, cărările toate… din noapte în zi, una peste alta și mai multe, și mai puține. uneori, chiar lipseau. uragane lipite între apele din cer și apele din mine le furau până mă amețeam pierdut printre ele - zilele multe, puține… le-am trecut pe toate. am plutit- prețios și naiv și inocent; am crescut- sincer și liber și întreg. doar atunci când bucata de mine s-a rupt și-a dispărut în depărtări, fără indicii pe hartă, m-am zdrobit! titanii pot să sprijine pământul dar, întregul pământ s-a clătinat atunci când, bucata de mine s-a rupt.