eu, omul neînsemnat, las semn umil și

azi scriu despre nimic pentru că despre tot s-a spus tot. dacă îmi dați termen pentru recurs, zece ani să-mi dați și, când se vor împlini o sută, voi reveni la moda scrierilor despre ceva. toată cerneala o perfuzez în vene să prindă în ea celulele din ființa mea născută târziu și în prea multe umbre; va dospi între plămânul stâng, mai inimos și plămânul drept, mai palid de frunze uscate. își va lua dozele toate de alcool și tutun cât să nu poată fi refuzată la vremea venită-i a curge rânduri, șiroaie de versuri, pe care le voi scrie scrijelind cu falangele refuzate de carne. voi fi antipatic generațiilor terestre, dar voi fi pe scenă, aplaudat de îngeri.