la început a fost mirarea

apoi a fost cuvântul suficient moment cât să revină uitarea nici începutul și nici sfârșitul n-au mai călătorit separat, de atunci pulberea din steaua începutului s-a desfătat în schimburi iluzorii cu timpul până când plăcerile au devenit carnale așa a fost prima zi cumva, s-au lățit indecent mai întâi dinspre tălpi spre coada unei comete, apoi dinspre buze în nuclee de sori lepădând lumina precum un favor făcut de târfa bordelului fără tarif, din plăcere… și-a fost lumină așa a fost a doua zi a fost înainte de prima zi (asta s-a pierdut din vedere- timpul și-a uitat calea în jocul desfătării și-a luat-o de-a-ndoaselea) până la urgiile facerii lumii n-a mai fost decât un pas s-au supradimensionat cuvintele, s-au dezgropat ceasornicarii, s-au scris milioane de volume, tot înainte, mergând cu spatele