Alta primavara

e vremea cand dezghetul rupe stoluri dinspre miazazi si pune-n traista pastorului bucate de ramas bun in soba focul nu-mi mai arde privirile pierdute prin umbre lungi sub vise strecurate pe sub franjuri de turturi dezghetati lumina se strecoara si ma mangaie eu ma las sa zbor pe cai de jar sub vorba moale a bunicii... saltam pe-atunci din hibernare si peste ani goneam nebun nu intelegeam de ce bunica imi spune:-stai locului! e vremea cand dezghetul rupe flori de sub zapezi eu as zbura cocor prin vreme m-as scutura de aripi frante dar colea sub mangaiere de raza strecurata e un bob de lapte cu ochi jucausi si-l tot cert:- stai locului!