Poezie
\"fleurs sans...\"
poate tu, poate nu
1 min lectură·
Mediu
\"fleurs sans age\"
florile nu au varsta spuneai, credeai, plangeai
pe toate femeile luneca noaptea ca o ceara
intr-o ametitoare atingere timpul
se unduia in cuvinte
cuvintele redefineau un timp
se visa mai ales
si nici nu stiu de unde deodata
atata toamna s-a rotit peste lume
florile mor, florile mor iti strigam
tu te nasteai in alta parte tarziu
fara aripi si singur
055726
0
mă simt în poezia ta ca în „Geneză”: la început a fost versul și versul era floare. Atemporal, dincolo de orice „lunecare a nopții”, ești femeia-martor a primei toamne, ești femeia dintâi care a resimțit pierderea „aripilor” ca o desfrunzire.
„În altă parte”, Mae, cu tine, printre cei „singuri”.
Un muritor,