Stăncioi Natanael

Pașii i-ai uitat iar prin săli de piatră se zvărcolesc acum în gurile nopții se sting. În ochii-ți străpunși camera se reflectă goală se închid pereții de sticlă neagră pe sufletul

în lac aburind petec de stuf înghețat - tăcere de iarnă

Se aud zvonuri și glasuri peste drum... Fereastra e deschisă și e noapte Greieri flușturatici plutesc, în fum În zgomot de viori și lumină de lapte Zumzet și zbor în culori de uitare S-adună

Am strivit un fluture, Era noapte, era frig Luna era pe cer, privea; I-am frânt aripa; Și-a alunecat în jos Pe-o rază albă A coborât din cer, În cercuri line Iar vântul ii purta aripa

îngân, un cântec de pământ... îmi curg gânduri pe obraz, de foc și de apă, și cad în albastru mă prind în dansuri de noapte galbene și fragile și moi în spume de viață și-n zâmbete

era în alb și din oglinzi privea doar el, spre ușile din-noapte îi era frig si dor de-un nume, un tânăr prinț pierdut în univers; lacrimile-i înghețau în ochii-i reci și pieptul nu-i scapa

Aveam cândva o scară într-un brad și îmi plăcea să-i tot adaug câte-o traptă urcam spre cer sperând c-am să aud din nou o șoaptă trecând deasupra mea în suflet de nomad. Priveam prin ramurile-i

frunze cad în zbor fad cerul mat în trist e pătat gri de pământ îneacă nur sfânt ochi ludic prins în trup pudic gânduri în vid

culorile se succed toate în nuanțe de roșu și negru oamenii preced clipe ce se varsă-n funebru văpai de suflet lucesc închise in sfere de sticlă, ard pămât flăcari de viață zvâcnesc în

plouă mărunt în noiembrie schelete de copaci tineri stralucesc în asfaltul negru, pătat cu frunze umede; viața mai pâlpâie-n ele; stropii de ploaie se adună roiuri în lumină, se sorb hipnotic în

mă lași de mână și-mi zâmbești ai dispărut iar în pulbere de soare te caut din priviri - zăresc doar petece de vânt ce poartă-n zbor petale, doar fire de lumină în jocuri de amurg, doar

Plouă-n octombrie... frunzele-și fac mormânt pe șoseaua umedă și se lipesc de pașii noștri lumini galbene clipesc obosite sub cerul mut vântul decojește umbrele noi trecem... și fruntea se