Haiku
în lac aburind petec de stuf înghețat - tăcere de iarnă
SNStăncioi NatanaelDepresie
Pașii i-ai uitat iar prin săli de piatră se zvărcolesc acum în gurile nopții se sting. În ochii-ți străpunși camera se reflectă goală se închid pereții de sticlă neagră pe sufletul
SNStăncioi NatanaelScara din brad
Aveam cândva o scară într-un brad și îmi plăcea să-i tot adaug câte-o traptă urcam spre cer sperând c-am să aud din nou o șoaptă trecând deasupra mea în suflet de nomad. Priveam prin ramurile-i
SNStăncioi NatanaelAmestec fad
frunze cad în zbor fad cerul mat în trist e pătat gri de pământ îneacă nur sfânt ochi ludic prins în trup pudic gânduri în vid
SNStăncioi Natanaelîntre ferestre și timp
mă uit prin șiruri de ferestre la timp, cum trece azi a plouat în amonte și curge gri curge cu cenușă, cu lemn bătrân și forme de plastic; m-aș apleca peste pervaz să opresc o frunză cu
SNStăncioi NatanaelVis de vară
Se aud zvonuri și glasuri peste drum... Fereastra e deschisă și e noapte Greieri flușturatici plutesc, în fum În zgomot de viori și lumină de lapte Zumzet și zbor în culori de uitare S-adună
SNStăncioi NatanaelAlbastru sângeriu
îngân, un cântec de pământ... îmi curg gânduri pe obraz, de foc și de apă, și cad în albastru mă prind în dansuri de noapte galbene și fragile și moi în spume de viață și-n zâmbete
SNStăncioi NatanaelTranscendență
mă lași de mână și-mi zâmbești ai dispărut iar în pulbere de soare te caut din priviri - zăresc doar petece de vânt ce poartă-n zbor petale, doar fire de lumină în jocuri de amurg, doar
SNStăncioi NatanaelOglinzi în noiembrie
plouă mărunt în noiembrie schelete de copaci tineri stralucesc în asfaltul negru, pătat cu frunze umede; viața mai pâlpâie-n ele; stropii de ploaie se adună roiuri în lumină, se sorb hipnotic în
SNStăncioi NatanaelSfârșit de vară
Am strivit un fluture, Era noapte, era frig Luna era pe cer, privea; I-am frânt aripa; Și-a alunecat în jos Pe-o rază albă A coborât din cer, În cercuri line Iar vântul ii purta aripa
SNStăncioi NatanaelRoșu și negru
culorile se succed toate în nuanțe de roșu și negru oamenii preced clipe ce se varsă-n funebru văpai de suflet lucesc închise in sfere de sticlă, ard pămât flăcari de viață zvâcnesc în
SNStăncioi NatanaelCădere
Plouă-n octombrie... frunzele-și fac mormânt pe șoseaua umedă și se lipesc de pașii noștri lumini galbene clipesc obosite sub cerul mut vântul decojește umbrele noi trecem... și fruntea se
SNStăncioi Natanaelvisul unui demiurg
era în alb și din oglinzi privea doar el, spre ușile din-noapte îi era frig si dor de-un nume, un tânăr prinț pierdut în univers; lacrimile-i înghețau în ochii-i reci și pieptul nu-i scapa
SNStăncioi Natanael