Poezie
Transcendență
1 min lectură·
Mediu
mă lași de mână și-mi zâmbești
ai dispărut iar în pulbere de soare
te caut din priviri - zăresc doar petece de vânt
ce poartă-n zbor petale,
doar fire de lumină în jocuri de amurg,
doar dansuri fine ce zgârie-n pământ;
te-ascult în depărtare...
aud cum clipele se sparg în aștri
te-aud în fâlfâit de ceruri,
cum te îndepărtezi în zbor fragil;
suspine de viori \'ți-neacă pașii,
ecoul tău se pierde-n râset de copil;
suspin sub ceruri stinse...
respir adânc, să te mai simt în mine
dar te topești,
ușor, ca și o dimineață
și-mi curgi pe suflet în șiruri moi și line
în lacrimi grele ce duc cu ele viață
nu știu în mine cum de te-ai născut...
și-alerg, să te ating din urmă
mă pierd printre cărări, prin fețe reci și fețe calde
și strâng în pumn doar humă
te simt o clipă lângă mine - inspir o boabă de extaz,
iar stropi de aur îmi râd veseli pe obraz
012.565
0
DA