Spinache Catalin

in my humble opinion folosirea persoanei a doua singular este o decizie nefericita; citindu-ti textul am avut impresia ca totul vine ca o sedinta de sugestionare (sa nu o numesc de hipnoza).
in rest, totul e ok, liric, seducator. dar, din nou aceiasi obiectie, de exemplu \" Un racnet iti sfasie pieptul fara sa il fi banuit – vreodata - prizonier inauntrul tau, stingandu-se ragusit intr-un planset clocotitor.\"... de unde stii tu ca un racnet ii sfasie pieptul? sau, te exprimi asa pentru a-i induce acel racnet?
la noi citiri, catalin spinache

PLin de nedumerire ma intreb acum: de ce sunt asa de putine vizionari la textele tale?!?? Stiu, nu-mi poti tu oferi raspunsul...
Imi place ceea ce ai scris aici, dar mai ales in \"ingeru cazut\". Plin de profunzime si, ce-i cel mai important, are coerenta, chiar daca finalul pare desprins de inceput. POate ca mai bine ar fi fost sa-ti scriu astea la textul respectiv. Mai mult agreez proza. SE spun uneori mai multe prin ea, se pot argumenta faptele cu mai multa usurinta. Promit ca o sa fiu un cititior fidel de-al tau.
Multa inspiratie in continuare.

frumos text! Totusi, dementa personajului-scriitor este trista...patetica?

Stii, recitindu-ti textul de a nu stiu cata oara (si crede-ma , o voi mai face), iar acum comentariu, m-ai facut constient de conceptia mea( poate -cu siguranta- eronata) cu referire la nefericirea umana. Mi se pare o stare necesara, astfel omul este constrans de machiavelice stari sa evolueze, sa tinda spre mai bine, sa se perfectioneze, chiar daca scopul final este utopic...
Cu alte cuvinte, sa duca la bun sfarsit ceea ce dumnezeu a lasat neterminat, sa-i cizeleze creatia captiva in imperfectiuni carnale.
Ciudat... sa nu mai cred in fericire...

Nu ti-am multumit pentru comentariile pe care mi le-ai facut la mai multe texte...
Multumesc!

Un copil nedual, in care conceptul de iad si de rai sa nu-si aiba sens...
Un copil fericit? Da, orice fiinta juvenila are parte de asemnea stari, in inocenta lor gasesc putearea de a rade plin de sinceritate.

frumos. daca nu mai aduc comentarii sau pareri la textele tale asta nu insemna ca nu te citesc, sa nu crezi asta. e bine ca ai lasat o fereastra deschisa si nu te inchizi de frica frigului.
am impresia ca ai gasit lumina, ca te lasi invaluita de caldura ei binefacatoare. ar fi frumos, nu?, eu unul asta iti doresc. sensibilitatea ta m-a impresionat, trairile tale sunt complexe, desi banuiesc ca-ti doresti simplitatea linistii. ma insel? ma scuzi daca asa fac...
am vazut si eu copacii albi, precum si pe cei intunecati. m-am ratacit printre blocuri straine mie, dar pe care cred ca tu le cunosti bine. pacata ca totul era camuflat de banalul zilei...Nu era noapte, nu am putut astfel sa traiesc cu adevarat in decorul luminat indecent de un soare prea puternic.

da, am citit poezia ta si m-am speriat.
we are so alike in privinta asta

Nu, nu mai cred in alinare. Nici macar nu o mai caut... cum sa alerg dupa ceva ce de fiecare data si-a dovedit vioent impostura? Si de ce nu ar fi bine asa?

Cate chipuri ai?

pentru mine nu ar deveni plictisitor un pamant mai eliberat, asta presupunand ca nu as fi si eu orintre cei \"accidentati\". cine stie pe cati am iritat si eu la randul meu, astfel ca pentru ei, pentru multi, existenta mea este inutila.
adevarat, am fost prea partinitor alegand un asemenea final pentru cei trei;eu unul personal daca as detine atot-puterea, as fi si intr-atat de impersonal incat nu m-ar afecta nesimtirea de care dau dovada multi altii si nu le-as dori la randul meu raul. fiecare are drumul sau evolutiv, conceptia asupra vietii care trebuie respectata.
multumesc de trecere.
catalin spincache

Nu neg posibilitatea existentei unui copil care sa \"sa ne-mplineasca toate lipsurile\", ci existenta unui Copil care sa se ridice deasupra lipsurilor umane. In acea clipa fecunda, cand un nou suflet a fost inchistat intr-o celula ce urmeaza a se dezvolta, o parte din nazuintele parintilor se rasfrange asupra lui, urmand ca el sa poarte povara neimplinirilor lor, sa incerce sa le materializeze dorintele nerostite.

Stii... si simplul fapt de a trai se poate transforma in arta. Ai curajul sa accepti acest adevar, sa te eliberezi de prejudecati impuse de societate?

Sa-ti fa o marturie, de aceasta data desprinsa din context... Mi-ai facut un comentariu la textul \"ultima sera\"; respectivul imi este intim, l-am scris atunci cand ingretosat de seriozitatea cu care imi tratez viata si din pricina responsabilitatii ce mi-o atribuiam care este una din principalele cauze ale degradarii linistii umane(liniste si nicidecum fericire) datorita compromisurilor care le cere, am luat decizia de a pleca, de a lasa in urma fantomele ce ma bantuie obsedant. STii unde ma indreapta pasii? Spre TImisoara, am visat prea mult la orasul asta pentru a nu incerca sa-mi caut o salvare printre blocurile lui.

Faptul ca mai apoi mi-ai acordat tu atentia ta, a venit ca o coincidenta cu mare insemnatate pentru mine...
In fine, nu ar fi trebuit sa scriu asemena amanunte, dar...

Nu blamez ingerii, ci pe mine insumi ca nu mai cred in ei...
Am citit textul si am ramas cu gandurile suspendate intr-un spatiu amnezic, acolo unde nici visele nu mai au vre-un farmec... Imi place, ai adus o adiere de fantastic prin randurile scrise, iti sunt recunoscator pentru senzatia creata.

mai sa fie, sunt impresionat de verva ta in ale scrisului.
imi exprim acum sincer parerea mea, care este mai mult subiectiva decat obiectiva, anume ca scrii pentru tine si nicidecum pt eventualii cititori. Daca cauti ca prin acest impuls demiurgian sa te faci inteleasa, este esuata intentia ta. Dar nu cred ca asta urmaresti, consider ca ai prea mult in tine si vrei sa iti reversi trairile, folosind scrisul ca o subapa.

nu era deloc metaforica intrebarea... Am vazut prea multe chipuri acolo unde iti poti pune o fotografie. Daca imi aduc bine aminte, cinci am vazut pana acum.

vroiam sa-ti sugerez sa incadrezi acest text la personale pentru ca la o prima citire mi s-a parut mai potrivit acolo. dar nu-mi permit asemnea impertinente, fiindca sincer sunt satul de textul clasic, de proza fluenta, previzibila, incadrata fix in tipare omologate. so, frumoasa proza, in ciuda reticentei pe care o am fata de cele in care este prezent cuvantul \" iubire\" considerandu-l prea comercial, textul tau m-a surprins prin profunzimea lui si, mai ales, prin prezenta pertinenta a paradoxurilor. trebuie sa te citesc din urma, cu siguranta ca nu voi fi dezamagit. asa ca, felicitari!, ai mai castigat un cititor.
:)

chiar nu am mai intrat de mult pe agonia... nu am rezistat tentatiei de a citi ceea ce ai mai scris tu.. aici am ramas surprins de multitudinea titlurilor dedesubtul carora o particica din tine a ramas imortalizata. Admir spiritul tau prolific, pasiunea pe care o ai fata de acest gen de creatie.
tine-o tot asa.
Cu bine!

da, cred ca resemnarea ar fi cea mai viabila solutie... mai greu este de acceptat, pentru asta trebuie sfaramat un rahat de orgoliu care - intr-un moment de sinceritate fiecare si-l poate cu usurinta recunoaste - provoaca numai complicatii.
este greu, stiu, si stii si tu, dar nimeni nu a spus ca va fi facil. uneori am impresia ca fiecare de aici, ficare om de fapt nu a fost si nu va fi niciodata sincer cu adevarat.cautam sa ne educam bunatatea si virtutea doar ca pentru mai apoi sa ne falim cu ea, sa auzim din gura altora ceva de genul :\"este un om bun, merita...\", \"este un om remarcabil..\", \"este un sfant\", si alte bla, bla-uri. de asta am scris pe undeva ca sfintenia imi pare animata de fatarnicie.
ups, am deviat de la subiect...dar care era subiectul? :)
cu bine!

pe site-ul tau? despre ce este vorba, nu imi scrii adresa de web sa arunc si eu o \"geana\"?

Imi blestem acum ochii ca sunt secati, desi in interior plang ca un copil citindu-ti durerea.

Nu am apucat sa-ti multumesc pentru ca ai acceptat provocare si ai scris acest text.
datorita lui am ajuns sa-mi detest personajul. as vrea sa-l bat, sa-l dojenesc pentru dovada de superficialitate, in aceiasi masura sa ma dojenesc pe mine pentru inconstienta cu care l-am lasat sa prinda contur sub penita stiloului meu.

Ar trebui sa fiu mai atent.

Nu cred in destin (sau nu mai cred...), in coincidente insa da. Cred in propriile mele forte si in capacitatea mea de a-mi armoniza viata... din pacate...