Nu mai e vorba de mine. Abia de curând am realizat acest fapt, în ciuda individualismului de care sunt deseori acuzat; voi muri, aș putea să mă consolez cu imaginea efemerității a tot ceea ce
Fiecare om își are povestea lui, una proprie care îi argumentează existența. Unele sunt într-adevăr banale, în așa fel fiindu-le și viața, amorțită, puțin deasupra animalicului, fără meritul de a fi
Aștept, și fac sacrificii, și fac compromisuri... nu știu ce , nu știu de ce, iar apoi, pe patul de moarte când voi fi întrebat dacă mi-am meritat viața, ce am făcut cu ea, eu voi răspunde:
-Am
Oamenii se schimbă, unii în bine, alții în rău,
Dar cine hotărăște în ce fel ne-am schimbat?
Greșesc doamne, greșesc că-ți urăsc creația
Că te urăsc pe tine pentru imperfecțiunea operei
Auzeam în depărtare huruitul mașinii și bașii puternici de la sitemul audio cu care era înzestrată. Urma imediat să intru pe strada unde știam că se strânge acel grup gălăgios de adolescenți pentru
Plouă... Plouă afară, plouă în mine, plouă peste tot. Umezeală, reumatism, frig... De m-aș trezi!
M-am îmbăiat și m-am îmbălsămat cu dorința de a scăpa de greața ce m-a cuprins. Câtă stupiditate!
De-aș putea să nasc
Un prunc în cuvinte…
Să-l alint
Cu propriile lui versuri,
Semeț să se înalțe
Din bezna mediocrului,
Să dăinuie pe buze
Efemer umane
Și, nemulțumit, de-acolo
Să
De când nu ai mai privit
Trufaș linia orizontului?
Când a fost ultima oară când
Ai râs descreierat
Sub un cer pustiu?
Vreau să știu dacă suporți
Vidul ce-ți împresoară viața,
Fără a te
Sunt om, și ce trebuie să fac ca om? Să privesc în jos, scârbit de lumea ce mă înconjoară? Să privesc în jurul meu, căutând un rost existențial pur uman, gen faimă, înțelegere, căsătorie, copii,
Râzi, hai râzi pe cât poftești
de mine, poți să mă arăți cu degetul
și să strigi cu al tău glas strident:
Nebun, nebun!!!
Poți să mă vorbești de rău,
să mă condamni pentru ceea ce
tu, om
Ascultă, ascultă privește și taci
ascultă, să-nveți să vorbești.
Privește să-nveți să clădești
și taci să-nțelegi ce să faci,
ASCULTÃ, PRIVEȘTE ȘI TACI.
( Ion Minulescu )
Mâine…
Deloc nu-mi pasă de ura ce mi-o porți
De vorbele urâte, de lacrimile ce le verși.
E mai bine așa. Acolo, în lumea mea nebună
Ce în țeastă-mi e închisă,
Te ador, iubito, la fel ca la-nceput.
Nu
V
Este una din acele dimineți mohorâte, în care verticalitatea umană se obține cu multă greutate și cu minciună. Searbădul zilei ce tocmai a început trebuie combătut cu argumente amăgitoare de
Cumpăr un rost de a-mi continua existența,
O amăgire în spatele căreia să-mi ascund pustiul
Ce mă înghite fără de milă, golindu-mă de vise,
De speranțe, de viață…
Aș vrea să fac pact cu
SC