Când o fi să zbor
Vreau să te am în brațe
Și să râd...
Să râd de nebunia clipei.
Iar tu să fii în jurul meu
Ca un abur
Care-mi înmoaie simțurile
Topindu-le, sfârșindu-le...
Iar eu să mă înalț.
Licurici de sunete se zbat fără ecou
Spărgându-se în colțurile triste
Și nu e nici un om să le asiste.
Dac-ar fi fost, s-ar fi numit erou.
Regina nopții stă de veghe iar
Păzind întreaga lume
Iubirea este un punct roșu
Pe un fundal alb...
Sau negru.
Iubirea este un cerc
Ce te-mpresoară.
Te strânge...
Sau te lasă liber.
Iubirea este un foc
Ce te aprinde.
Arzând
Te poți
Sunt o cetate ce nu se lasă ușor cucerită;
Sunt o lumină ce pâlpâie în noaptea infinită;
Sunt un mister ce nu-l voi descoperi, cred, niciodată;
Sunt o ființă dublă: și împlinită, și ratată.
La geam o sticlă goală,
O vază prăfuită,
Pe masă o chitară
Și-o carte necitită
În pat un băiat singur
Și trist în astă seară
Pe buze apare-un murmur:
E ultima mea vară
Durerea ce-l
Un cal înaripat mă poartă spre infinite idealuri
Și îmi arată cum e cerul; și iarba; și marea cu valuri.
Eu îi zâmbesc și văd aievea cum pot fi toate ale mele:
Și marea cu-ale sale valuri, și
De-ar putea să-ți spună marea
Cât am plâns când ai plecat,
De-ai putea s-auzi chemarea
Și să simți că n-am uitat
Cum cu drag priveai la mine,
Iar eu mă simțeam în zbor,
Cum iubindu-te pe
Un gest albastru schimbă viața ce-n mici reprize pâlpâia.
O răsucește, îi dă formă... și-a devenit chiar viața mea.
Natura toată înflorește, mirându-se până și ea
De cât de tare contrastează
Când îmi zâmbește, mă topesc
Când mă atinge, amețesc
Când mă sărută, simt că zbor
Și totul e amețitor.
Îi dau cadou inima mea
Cu toată dragostea din ea.
Tot viitorul i-l ofer
Și-n
Doi tineri merg tinandu-se de mana
Printr-o padure deasa, fara flori
Isi jura mut ca vor fi impreuna
Si pe-amandoi ii trec mii de fiori.
Se-asteapta la un drum fara oprelisti,
Fara pareri de
Castel de vară printre spini
S-a zdruncinat din rădăcini
Și s-a topit în nemurire,
Cu nici o rază de simțire.
Ceasornicul din el se zbate:
Un pas în față, unu-n spate
Și se-nvârtește în
S-a strecurat nisipul printre pietre
Și s-a ascuns de vântul înrăit,
Iar liniștea se pare c-a dormit
În ale oamenilor calde vetre.
Natura se dezlănțuie stăpână
Și nimeni nu-ndrăznește să
Doi pescăruși
În zbor
Plutesc cu drag,
Ușor.
Deasupra-i cer
Senin,
În jur e nor
Puțin...
El îi șoptește
Clar
Că nu e în
Zadar
Dragostea lor
Adâncă
E tare ca o
Stâncă
Și nu o
Clipe de mătase
Zboară peste case
Viscol de lumină
Zburdă în grădină
Pagini necitite
Plâng neadormite
Ore trecătoare
Pier fără scăpare
Buze însoțite
Tremură lipite
Mâini
O floare mângâie obrazul unei veri
Și nimeni nu se-oprește s-o privească;
E tristă ca o pasăre măiastră
Mută în toiul unei primăveri.
Natura se întoarce către floare
Și îi zâmbește blând și
Un întuneric de sunete
plutește în juru-mi,
afundându-mă în visare.
Un întuneric de vise
mă spulberă,
împrăștiindu-mă în univers.
Un întuneric de univers
mă uită,
topindu-mi viața.
Închid ochii
Și mă cufund în mine
Ca într-o mare
Cu valuri agitate
Care au pierdut direcția.
Busola e stricată,
Rechinii mă pândesc,
Iar malul e departe.
Simt cum mă dizolv
Și mă confund cu
Am luat cuvintele și le-am ascuns
Printre păsări,
Dar tu le-ai găsit
Și le păstrezi amintire.
Am luat gândurile și le-am ascuns
Printre copaci,
Dar toamna le-ai ghicit
Și le-ai luat la
Pe o apă-nvolburată merge grabnic gândul meu
Și se-ndreaptă dintr-odată chiar în sus, spre Dumnezeu.
Îl întreabă fără jenă cine e și ce poftește,
Unde s-a născut, din cine și din ce motiv
SM