Dezvăluire
Am luat cuvintele și le-am ascuns Printre păsări, Dar tu le-ai găsit Și le păstrezi amintire. Am luat gândurile și le-am ascuns Printre copaci, Dar toamna le-ai ghicit Și le-ai luat la
Împreunare
Clipe de mătase Zboară peste case Viscol de lumină Zburdă în grădină Pagini necitite Plâng neadormite Ore trecătoare Pier fără scăpare Buze însoțite Tremură lipite Mâini
E dragoste
Când îmi zâmbește, mă topesc Când mă atinge, amețesc Când mă sărută, simt că zbor Și totul e amețitor. Îi dau cadou inima mea Cu toată dragostea din ea. Tot viitorul i-l ofer Și-n
Poveste tristă
De-ar putea să-ți spună marea Cât am plâns când ai plecat, De-ai putea s-auzi chemarea Și să simți că n-am uitat Cum cu drag priveai la mine, Iar eu mă simțeam în zbor, Cum iubindu-te pe
In doi
Doi pescăruși În zbor Plutesc cu drag, Ușor. Deasupra-i cer Senin, În jur e nor Puțin... El îi șoptește Clar Că nu e în Zadar Dragostea lor Adâncă E tare ca o Stâncă Și nu o
A fost... si nu mai este
La geam o sticlă goală, O vază prăfuită, Pe masă o chitară Și-o carte necitită În pat un băiat singur Și trist în astă seară Pe buze apare-un murmur: E ultima mea vară Durerea ce-l
Cartea vietii
Doi tineri merg tinandu-se de mana Printr-o padure deasa, fara flori Isi jura mut ca vor fi impreuna Si pe-amandoi ii trec mii de fiori. Se-asteapta la un drum fara oprelisti, Fara pareri de
Zbor inaripat
Un cal înaripat mă poartă spre infinite idealuri Și îmi arată cum e cerul; și iarba; și marea cu valuri. Eu îi zâmbesc și văd aievea cum pot fi toate ale mele: Și marea cu-ale sale valuri, și
Noaptea
Licurici de sunete se zbat fără ecou Spărgându-se în colțurile triste Și nu e nici un om să le asiste. Dac-ar fi fost, s-ar fi numit erou. Regina nopții stă de veghe iar Păzind întreaga lume
Floarea
O floare mângâie obrazul unei veri Și nimeni nu se-oprește s-o privească; E tristă ca o pasăre măiastră Mută în toiul unei primăveri. Natura se întoarce către floare Și îi zâmbește blând și
Sucombare
Când o fi să zbor Vreau să te am în brațe Și să râd... Să râd de nebunia clipei. Iar tu să fii în jurul meu Ca un abur Care-mi înmoaie simțurile Topindu-le, sfârșindu-le... Iar eu să mă înalț.
Viata mea
Un gest albastru schimbă viața ce-n mici reprize pâlpâia. O răsucește, îi dă formă... și-a devenit chiar viața mea. Natura toată înflorește, mirându-se până și ea De cât de tare contrastează
Intuneric
Un întuneric de sunete plutește în juru-mi, afundându-mă în visare. Un întuneric de vise mă spulberă, împrăștiindu-mă în univers. Un întuneric de univers mă uită, topindu-mi viața.
Cufundare
Închid ochii Și mă cufund în mine Ca într-o mare Cu valuri agitate Care au pierdut direcția. Busola e stricată, Rechinii mă pândesc, Iar malul e departe. Simt cum mă dizolv Și mă confund cu
Sunt...
Sunt o cetate ce nu se lasă ușor cucerită; Sunt o lumină ce pâlpâie în noaptea infinită; Sunt un mister ce nu-l voi descoperi, cred, niciodată; Sunt o ființă dublă: și împlinită, și ratată.
Nedumerire
Un vâjâit de toamnă străvezie Inundă universul nemișcat. Pe frunze moarte cladi-se-vor oare Alte palate ale veșniciei?
Picaturi de dragoste
S-a strecurat nisipul printre pietre Și s-a ascuns de vântul înrăit, Iar liniștea se pare c-a dormit În ale oamenilor calde vetre. Natura se dezlănțuie stăpână Și nimeni nu-ndrăznește să
Iubirea - definitie
Iubirea este un punct roșu Pe un fundal alb... Sau negru. Iubirea este un cerc Ce te-mpresoară. Te strânge... Sau te lasă liber. Iubirea este un foc Ce te aprinde. Arzând Te poți
Contraste
Pe o apă-nvolburată merge grabnic gândul meu Și se-ndreaptă dintr-odată chiar în sus, spre Dumnezeu. Îl întreabă fără jenă cine e și ce poftește, Unde s-a născut, din cine și din ce motiv
Castel de vară printre spini
Castel de vară printre spini S-a zdruncinat din rădăcini Și s-a topit în nemurire, Cu nici o rază de simțire. Ceasornicul din el se zbate: Un pas în față, unu-n spate Și se-nvârtește în
