Am luat cuvintele și le-am ascuns
Printre păsări,
Dar tu le-ai găsit
Și le păstrezi amintire.
Am luat gândurile și le-am ascuns
Printre copaci,
Dar toamna le-ai ghicit
Și le-ai luat la
Clipe de mătase
Zboară peste case
Viscol de lumină
Zburdă în grădină
Pagini necitite
Plâng neadormite
Ore trecătoare
Pier fără scăpare
Buze însoțite
Tremură lipite
Mâini
Când îmi zâmbește, mă topesc
Când mă atinge, amețesc
Când mă sărută, simt că zbor
Și totul e amețitor.
Îi dau cadou inima mea
Cu toată dragostea din ea.
Tot viitorul i-l ofer
Și-n
De-ar putea să-ți spună marea
Cât am plâns când ai plecat,
De-ai putea s-auzi chemarea
Și să simți că n-am uitat
Cum cu drag priveai la mine,
Iar eu mă simțeam în zbor,
Cum iubindu-te pe
Doi pescăruși
În zbor
Plutesc cu drag,
Ușor.
Deasupra-i cer
Senin,
În jur e nor
Puțin...
El îi șoptește
Clar
Că nu e în
Zadar
Dragostea lor
Adâncă
E tare ca o
Stâncă
Și nu o
La geam o sticlă goală,
O vază prăfuită,
Pe masă o chitară
Și-o carte necitită
În pat un băiat singur
Și trist în astă seară
Pe buze apare-un murmur:
E ultima mea vară
Durerea ce-l
Doi tineri merg tinandu-se de mana
Printr-o padure deasa, fara flori
Isi jura mut ca vor fi impreuna
Si pe-amandoi ii trec mii de fiori.
Se-asteapta la un drum fara oprelisti,
Fara pareri de
Un cal înaripat mă poartă spre infinite idealuri
Și îmi arată cum e cerul; și iarba; și marea cu valuri.
Eu îi zâmbesc și văd aievea cum pot fi toate ale mele:
Și marea cu-ale sale valuri, și
Licurici de sunete se zbat fără ecou
Spărgându-se în colțurile triste
Și nu e nici un om să le asiste.
Dac-ar fi fost, s-ar fi numit erou.
Regina nopții stă de veghe iar
Păzind întreaga lume
O floare mângâie obrazul unei veri
Și nimeni nu se-oprește s-o privească;
E tristă ca o pasăre măiastră
Mută în toiul unei primăveri.
Natura se întoarce către floare
Și îi zâmbește blând și
Când o fi să zbor
Vreau să te am în brațe
Și să râd...
Să râd de nebunia clipei.
Iar tu să fii în jurul meu
Ca un abur
Care-mi înmoaie simțurile
Topindu-le, sfârșindu-le...
Iar eu să mă înalț.
Un gest albastru schimbă viața ce-n mici reprize pâlpâia.
O răsucește, îi dă formă... și-a devenit chiar viața mea.
Natura toată înflorește, mirându-se până și ea
De cât de tare contrastează
Un întuneric de sunete
plutește în juru-mi,
afundându-mă în visare.
Un întuneric de vise
mă spulberă,
împrăștiindu-mă în univers.
Un întuneric de univers
mă uită,
topindu-mi viața.
Închid ochii
Și mă cufund în mine
Ca într-o mare
Cu valuri agitate
Care au pierdut direcția.
Busola e stricată,
Rechinii mă pândesc,
Iar malul e departe.
Simt cum mă dizolv
Și mă confund cu
Sunt o cetate ce nu se lasă ușor cucerită;
Sunt o lumină ce pâlpâie în noaptea infinită;
Sunt un mister ce nu-l voi descoperi, cred, niciodată;
Sunt o ființă dublă: și împlinită, și ratată.
S-a strecurat nisipul printre pietre
Și s-a ascuns de vântul înrăit,
Iar liniștea se pare c-a dormit
În ale oamenilor calde vetre.
Natura se dezlănțuie stăpână
Și nimeni nu-ndrăznește să
Iubirea este un punct roșu
Pe un fundal alb...
Sau negru.
Iubirea este un cerc
Ce te-mpresoară.
Te strânge...
Sau te lasă liber.
Iubirea este un foc
Ce te aprinde.
Arzând
Te poți
Pe o apă-nvolburată merge grabnic gândul meu
Și se-ndreaptă dintr-odată chiar în sus, spre Dumnezeu.
Îl întreabă fără jenă cine e și ce poftește,
Unde s-a născut, din cine și din ce motiv
Castel de vară printre spini
S-a zdruncinat din rădăcini
Și s-a topit în nemurire,
Cu nici o rază de simțire.
Ceasornicul din el se zbate:
Un pas în față, unu-n spate
Și se-nvârtește în
SM